Maxima zilei: Nu pot să cred că Dumnezeu se joacă cu noi ca şoarecele cu pisica, dar cred că din când în când ne urmăreşte, măcar din curiozitate.

Nu pot să cred că cineva îmi doreşte binele pe care nu  mi-l doresc eu.
Nu pot să cred că un munte a fost cândva un fund de mare, dar accept uşor ideea că a fost un deal ceva mai răsărit.
Nu pot să fac până nu înţeleg. Nu pot să înţeleg până nu fac.
Nu poţi aduce daruri celui ce nu e pregătit să le primească.
Nu poţi ajunge în centru fără să atingi, să sfâşii sau să distrugi marginea.
Nu poţi cădea decât de la înălţime.
Nu poţi condamna o abstracţie. Cum să condamni fumatul, de pildă? Cel mult condamnă-i pe fumători.
Nu poţi condamna o infracţiune, dacă nu ai înţeles răul pe care ea îl ascunde.
Nu poţi construi nimic în afara formelor.
Nu poţi copia natura, dar nici nu trebuie să faci acest lucru. Dacă poţi, sfideaz-o! Te va recunoaşte în cele din urmă ca pe un fiu rebel.
Nu poţi crede în adevăr, dacă nu crezi în libertate.
Nu poţi fi cu adevărat singur decât în mulţime. Nu poţi fi copac decât în pădure.
Nu poţi fi fericit singur, decât dacă eşti cu adevărat singur. Adică dacă eşti nebun sau naufragiat pe o insulă pustie.
Nu poţi fi milostiv, dacă nu ai fost, măcar o dată, şi crud.
Nu poţi fi mohorât când iubeşti. Disperat, da, dar asta presupune o altă amplitudine.
Nu poţi fi prieten cu toţi oamenii. În primul rând pentru că nu-i cunoşti pe toţi.
Nu poţi fi şi bogat şi înţelept. Pentru că înţeleptul ştie că bogăţiile nu-i aparţin şi nu le va reţine pentru el.
Nu poţi fugi decât în cerc. Aşa că nu încerca să scapi prin fugă.
Nu poţi iubi într-un fel o femeie şi în altfel pe o alta. De fapt nu le iubeşti pe amândouă.
Nu poţi încercui timpul. Prin urmare nu ai cum să îl învingi.
Nu poţi mânca ceea ce admiri. Şi invers.
Nu poţi să ai şi ce ţi-ai dorit şi ceea ce nu ţi-ai dorit niciodată.
Nu poţi să fii şi străveziu şi viu, decât dacă eşti meduză sau, oricum, o creatură inferioară.
Nu poţi scăpa de ceea ce nu vrei să scapi.
Nu poţi sluji adevărul decât săpându-l, udându-l şi îngrijindu-l, fără să-ţi pese dacă fructele lui le vor culege alţii.
Nu poţi spune: „M-am plictisit de atâta muncă!”
Nu poţi şti direcţia unei maşini după şosea şi a unui tren după şinele de cale ferată.
Nu poţi vorbi despre libertate, legându-i la gură pe ceilalţi.
Nu preţuim un lucru decât dacă nu există, nu-l putem cumpăra sau l-am pierdut.

Lucian Strochi