Încă tânăr (s-a născut în satul Adam, comuna Drăguşeni, judeţul Galaţi, la 15 aprilie 1953), pictorul gălăţean Aurel Manole expune pentru prima dată la Piatra-Neamţ, realizând un „duplex”: Muzeul de Artă şi Casa Prieteniei Neamţ – Champagne-Ardenne, după ce se confruntase cu publicul în ţară (Iaşi, Galaţi, Braşov, Cluj-Napoca, Craiova, Bucureşti, Constanţa, Lugoj) şi în străinătate (New York – „Art horizon from New York), Ontario – Canada (Del Bello Gallery), Paris, primind numeroase distincţii.

Pictura lui Aurel Manole e incomodă: într-o sinteză unică se întâlnesc grafica (Manole are câteva monocromii superbe), acuarela şi chiar pictura în ulei (materia e vâscoasă, culorile par a se refuza, plumbul nu suportă intimitatea cobaltului). Rezultanta e o pictură în care simţul nuanţei, o anumită ingenuitate şi un perfect echilibru compoziţional îşi dau mâna.

Cu pictura lui Aurel Manole intrăm în prelume (predomină geologicul, faliile, vulcanii, structurile cristaline (muntele nu e decât un cristal uriaş) şi în postlume (siluete stranii, apocaliptice, arbori fără frunze, personaje bizare, roboţi sau extratereştri, cupole şi bolţi părăsite etc.)).

Dominantă rămâne, însă, lumea acvatică (tablourile lui Manole devin „pereţi de acvarii, un acvariu fără peşti, doar cu alge şi viermi, tubulari, inelaţi).

Omul apare în rare ocazii, fie crucificat, fie ars pe rug, dramatic de fiecare dată.

Ai senzaţia stranie că lumea şi-a oprit cumva evoluţia la plantele pluricelulare, la animalele nevertebrate, deşi prezenţa omului e mereu bănuită (trepte în spirală, cărţi arse, bolţi, cupole, ziduri etc.).

Această pendulare între straniu şi feeric, între vis şi amintire, între un cult acut a formelor şi respingerea brutală a oricăror forme constituite în naturi cosmicizate, farmecă şi sperie în acelaşi timp.

Pictura lui Aurel Manole nu te lasă indiferent: ori o accepţi fără rezerve, ori o respingi fără ezitare. Cu observaţia că cei care o resping sunt extrem de puţini, dovadă şi succesul (nu doar de public) al acestor expoziţii.

Orgolios şi tandru, tiranic şi umil, copilăros şi vechi, capricios şi pedant, Aurel Manole rămâne o prezenţă artistică remarcabilă.

O spuneam şi cu o altă ocazie: în acest an (1992), publicul pietrean a fost răsfăţat cu câteva expoziţii de grafică dintre cele mai semnificative. Numele artiştilor Marcel Chirnoagă, Mariana Papară, Ileana Ploscaru-Panait, Ion Moraru, Aurel Manole pot depune mărturie.

Lucian Strochi