Teatru: TE VOI PRIVI PÂNĂ CÂND VOI DEVENI PRIVIRE

teatru-tineret-ankaraPersonaje: Juriul – 3 membri, Concurent I, Concurent II, Profesorul, Tânăr I, Tânăr II,Tânăr III,Tânăr IV

O tabără internaţională a elevilor. Într-o sală (de clasă) are loc o selecţie pentru tineri actori care să joace într-o piesă dintr-un program european. Decorul este extrem de simplu: o masă, câteva scaune, un panou care permite intrările şi ieşirile actorilor


UN MEMBRU AL JURIULUI: Poftiţi, urmaţi dumneavoastră. E penultima probă. Recitarea. Baftă!

CONCURENT I: Să fie! (Recită, uşor emoţionată): teme-te de cei fără umbră: ei vin / din ne-ncepute ape şi sunt / de stirpe aleasă / sunt fără de număr şi poartă / veşnic alt chip de prieten al nostru / au tălpile curate de parcă culorile / nu le-a vorbit nu le-a uns / şi nici o culoare a ochiului nu le-a / ars / teme-te de cei fără umbră căci nu-i vei putea / înţelege / chipul pietrei îl au sau al focului spart // şi vin să îndrepte să culce / făpturile noastre piezişe… (iese, uşor nemulţumită)

UN MEMBRU AL JURIULUI: Vă mulţumim! Următorul! Aceeaşi probă! Baftă! Înţeleg că sunteţi ultimul concurent!?!

CONCURENT II: Aşa se pare! (începe ezitant, îşi revine pe parcurs): nebunii nu au patrii şi nici zestre / ciudat popor totemu-i o oglindă / în lumea noastră vagă suferindă / n-au nume dăltuit statui ecvestre // dar ei pot adevărul să-l cuprindă / în laţ dibaci uşor fără de veste / sunt neam de scalzi de magi şi de poveste / de cocoşaţi de spânzuraţi de grindă // deşi-s chemaţi la falnice ospeţe / cu regi prelaţi alte cinstite feţe / nu vor pe-un blid de linte să se vândă // sunt luaţi de-aceea-n palme şi în beţe / rugi nu ascultă nici porunci poveţe / dar ochiul lor din frunte stă la pândă… (iese, vrea să spună ceva juriului, dar renunţă)

UN MEMBRU AL JURIULUI: Şi acum ultima probă: monologul. Se va intra în ordinea inversă de la recitare. Atenţie: monologul va trebui să fie o improvizaţie. Prin urmare… titlul…tema monologului va fi extrasă din această pălărie… Fiecare concurent are cinci minute la dispoziţie…

CONCURENT II (extrage un bilet şi citeşte, uşor surprins): Prietenia… Avem şi un timp de gândire, de pregătire?

UN MEMBRU AL JURIULUI: Da! Un minut…

CONCURENT II: (se concentrază, gesticulează în tăcere, apoi hotărât): Putem începe… Cred că ar trebui să pornim de la definiţie. Prietenia este… înseamnă… e mai mult decât o stare de spirit. Poate că e mai uşor s-o definim prin metoda negativă. Sau prin analogii. Prietenia este opusă urii, care este un sentiment durativ, negativ şi sistematic. Nu ştiu, nu mi-am propus niciodată să definesc prietenia. Cred că este cel mai frumos sentiment uman. Pentru că este singurul care asigură egalitatea între parteneri. E mai mult decât dragostea. E o stare de beatitudine. Mama mea este lingvist… doctor de cuvinte – cum spune tata râzând. Dar cred că nici ea nu ar reuşi să definească prietenia. Să încerc totuşi. Prietenia presupune loialitate, încredere absolută, plăcerea de a fi alături de partenerul sau de partenerii tăi, de a petrece împreună clipele plăcute, de a împărţi bucuriile şi durerile; prietenia desfiinţează timpul şi spaţiul, se opune rasismului, xenofobiei, fanatismului religios sau de orice natură, oricărei meschinării, presupune generozitate, altruism, plăcerea de a oferi şi de a primi…

UN MEMBRU AL JURIULUI: Deşi este vorba de un monolog, prin regulament avem dreptul de a interveni cu întrebări. Aveţi prieteni? Credeţi că prietenia se poate confunda cu dragostea, atunci când e vorba de o fată şi de un băiat?

CONCURENT II: Am prieteni. Nu mulţi, dar siguri. Sunt convins că aş putea încerca cu ei să particip la o mare aventură, o ascensiune pe munţi, o traversare a deşertului, sau a unui ocean… ne-am descurca… nu ne-am trăda… da, prietenia înseamnă şi a-ţi da seama de limitele tale şi ale altora şi de a le anula prin calităţile tale şi ale celorlalţi. Cât priveşte a doua întrebare: nu cred că dragostea se poate confunda cu prietenia… dragostea este un sentiment …personalizat… exclusivist… cred că poate exista prietenia doar înainte… şi după dragoste… ştiu că pot fi amendat pentru asta, dar aşa cred eu acum şi aici… (iese)

UN MEMBRU AL JURIULUI: Vă mulţumim! Următorul!

(intră CONCURENT I)

UN MEMBRU AL JURIULUI: Aţi ajuns la ultima probă: monologul. Vă reamintim că monologul trebuie să fie o improvizaţie pe un titlu extras din această urnă… pălărie:

CONCURENT I (extrage biletul, păleşte, se clatină chiar). (Moment prelung de tăcere). La alte examene se poate schimba subiectul…

UN MEMBRU AL JURIULUI: Mă tem că în cazul concursului nostru acest lucru e imposibil. Ce aţi… „extras”?

CONCURENT I: Dragostea… (oftează)

UN MEMBRU AL JURIULUI (mirat): Dar e cel mai frumos subiect… chiar ne întrebam… între noi, colegii din juriu, cine va fi acela care va avea şansa să se întîlnească cu acest subiect…

CONCURENT I (cu îndoială, totuşi revenindu-şi): Se poate, dar nu în cazul meu. Eu tocmai am trăit o poveste de dragoste… S-a terminat însă… Rănile nu s-au cicatrizat încă…

UN MEMBRU AL JURIULUI: Cu atât mai mult! Nu vreau să par cinic, dar acum puteţi vorbi din experienţă. Şi mai e ceva… Atunci când ai un necaz, dacă îl împărtăşeşti şi altora, e ca şi cum ai împărţi durerea.

CONCURENT I: S-ar putea să aveţi dreptate…(hotărâtă) Până la urmă e vorba de un concurs. Sunt o luptătoare, vreau şi trebuie să câştig. N-am nevoie nici de minutul de pregătire. Să încep cu… începutul. În cinci minute e destul de greu să rezumi o viaţă… o întâmplare… un sentiment… După cum bine ştiţi, în cadrul programului european Comenius există trei module. Unul din scopurile proiectului este acela de a pregăti tinerii din toată Europa pentru lumea de mâine, făcându-i să trăiască într-un climat de toleranţă şi de siguranţă, luptând împotriva războaielor, a rasismului, a xenofobiei, a iredentismului, a antisemitismului, a sionismului, a naţionalismelor agresive, a oricăror forme de intoleranţă. O lume pentru pace, dragoste, prietenie. Modulul II al acestui program presupunea participarea tinerilor din cinci ţări europene la o tabără internaţională din Bulgaria. Această tabără. (uşor autoironică) Ei bine, se pare că, în ceea ce mă priveşte, eu m-am integrat prea bine în modul şi în tema modulului: m-am îndrăgostit. Chiar din prima zi. Băiatul era din altă ţară, avea altă religie, altă cultură, alte obiceiuri. Am crezut, cu naivitatea celui îndrăgostit pentru prima oară, că aceste amănunte, aceste greutăţi sunt în favoarea noastră, vor fi condimentele plăcute ale unei unice, formidabile, exemplare, simbolice poveşti de dragoste. Depăşind, prin complexitatea problemelor, chiar o poveste de dragoste celebră, cea dintre Romeo şi Julieta. M-am înşelat. Nu vreau să-i reproşez nimic lui, e un tânăr admirabil, frumos, blând şi cinstit. Din păcate, opoziţia părinţilor mei, a părinţilor lui a ajuns la cote paroxistice, aproape de isterie. Părinţii mei m-au blestemat; ai lui i-au spus clar că poate să nu se mai întoarcă acasă. Poate că acum sunt nedreaptă, din cauza gustului amar pe care îl am în gură, dar cred că programul nostru rămâne doar o frumoasă iniţiativă. Realitatea e mult mai dură…

ALT MEMBRU AL JURIULUI: Iertaţi-mă că intervin… cred totuşi că nu aveţi dreptate… Când am iniţiat proiectul, exact la aceste lucruri ne-am gândit. Dar am apreciat că tinerii din ziua de azi sunt puternici, inteligenţi, personalităţi accentuate care pot schimba mentalităţi, cutume, inerţii, care pot să-şi ia soarta în mâini, care pot hotărî pentru ei şi pentru alţii cum e mai bine, în aşa fel ca oamenii să nu se mai urască între ei, să nu mai găsim mereu vinovaţi pe alţii, să credem că un eşec personal sau colectiv are ca vinovaţi pe ceilalţi. Destul au greşit alţii în trecut: nu mai trebuie să repetăm greşelile trecutului. Ce-ar fi, stimată domnişoară, dacă Balcanii ar deveni un exemplu de cooperare, de toleranţă, de înţelegere… respectul vine din cunoaştere, din înţelegerea culturii celuilalt… sunt mulţi oameni: şi turci, şi greci, şi bulgari, şi români, şi albanezi, şi sârbi, şi bosniaci, şi macedoneni, şi muntenegreni, şi croaţi – care au crezut în unitatea şi unicitatea Balcanilor; au luptat şi chiar au murit pentru acest ideal… Iertaţi-mă pentru întrerupere…

CONCURENT I: Poate că aveţi dreptate. Poate că totul nu e încă pierdut. La urma urmelor, tinereţea trebuie să vină cu entuziasmul, cu puritatea idealurilor, cu iluziile, poate chiar cu inconştienţa ei. Dacă acum nu, atunci când? Da, cred că aveţi dreptate. Părinţii noştri au un merit imens: acela că generaţia lor nu a declanşat un nou război mondial. E rândul generaţiei mele să aibă un merit la fel de mare: să instaureze definitiv pacea. Se poate. Dar să ne întoarcem la dragoste. Mă auzi, iubire? Iată am scris un jurnal… n-ai ştiut asta… un jurnal liric… am scris gânduri … versuri de iubire… despre iubitul meu.. ţi le recit din memorie… e declaraţia mea patetică… de dragoste… nu-i aşa că sunt o curajoasă? Ascultă-le deci: m-aş fi dorit zdrobită în ascuţite pietre /tu osândit celestul le-ai fi cules pe toate / prin sângele iubirii şi-al urii să înoate /ca peştii mâini suave sau să-mi îngâne plete / /cu sufletul şi mintea din trupul meu mă scoate / privirea ta mă ardă ca zborul de erete /cuvinte moi nespuse încerce să mă-mbete /şi-mpotrivirea-n pulberi mi-o risipească poate // dar iată-mă întreagă idol târziu solemn / căci buzele pe buze-mi n-au pus alb vânăt semn / păstrându-mă mă uiţi pustiul tău orgoliu / /degeaba culci urechea acum pe sânu-mi demn /eternitatea goală e tristul tău îndemn /şi strângi nebun în braţe fantoma de ivoriu / Şi Galateea poate fi îndrăgostită, nu-i aşa, iubire? Şi o piatră… o statuie poate fi îndrăgostită… nu-i aşa, iubire? ...te voi privi / până când / voi deveni privire/ …stăteam atât de aproape unul de altul / unul pe-o buză a râpei /altul în cer /încât ni se atingeau mâinile / ni se împleticeau privirile /ni se înnodau şi deznodau sufletele /genunchii se roteau încet / măcinau aerul sau altă făină / la fel de fină că devenea străvezie / pe dedesubt un râu trecea mai departe /şi braţele noastre se ridicau singure într-o îmbrăţişare / imposibilă /rotitoare / nu mai ştiam cine suntem/moară de apă/moară de vânt/timpul se-oprise şi el /amăgit de scorbura crescută în noi… asta are chiar titlu… CÂNTEC PENTRU NENĂSCUT…te voim fără semne / să nu te recunoaştem nici noi /să iubim fiecare copil / care ne ninge retina /iartă-ne nenăscutule /pentru gura ta care se naşte şi moare / în sărutul nostru / pentru strigătul nestrigat /pentru ochiul flămând / iartă-ne c-un gând /iartă-ne pre noi păcătoşii / care ne iubim fără voia ta …mi-ai spus / iată m-arunc în tine străvezio / ca de pe fereastră…CELE TREI DIMENSIUNI…lungă e noaptea încărunţind încordată / lată-i poteca şi teama vărgată / înaltă-i doar tâmpla de fată… acum altceva…mirosul meu pătrunzător de ambră /de muşcată de piatră de cuţit/de umbră arsă de pământ / de umbră de plop de lună / de zbor de pasăre / persistă câteva zile / înainte de venirea mea… CELĂLALT TĂRÎM… ce este un fluture/altceva /decât negativul unui sărut? Cred că cele cinci minute s-au scurs demult, nu-i aşa?

CONCURENT II (intrând intempestiv): Iartă-mă, iubito! (către juriu): Eu sunt călăul şi… victima!! Mărturisesc tot!!! (o sărută pe fată. Juriul aplaudă) (rumoare în culise, intră profesorul, urmat de şase tineri)

PROFESORUL, TITULARUL PROIECTULUI (vizibil emoţionat): Tocmai am primit faxul care conţine aprobarea pentru modulul III. Ni s-a aprobat finanţarea. (citeşte cu oarecare dificultate, se vede că încearcă să facă şi un rezumat al textului): Următorul modul se va desfăşura la Ankara. Va trebui să prezentăm o piesă de teatru având ca temă prietenia… dragostea… colaborarea dintre tineri… lupta împotriva rasismului… a xenofobiei… temele noastre din proiect … Vor participa câte doi tineri din fiecare ţară… Piesa trebuie să fie originală, adică scrisă de voi. Va fi o piesă-ştafetă: Vom trage la sorţi. Vă rog… un moment de răbdare (scrie bileţele cu numele ţărilor) (un membru al juriului extrage numele ţărilor în următoarea ordine: România Bulgaria Italia Franţa Turcia.) Românii încep piesa pe care trebuie să o transmită până în februarie bulgarilor… aceştia vor asigura continuarea … apoi ceilalţi… Ne întâlnim în vară la Ankara: Mult succes!

TÂNĂR I: Am dori câteva precizări!

PROFESORUL: Cu plăcere!

TÂNĂR I: Câte personaje trebuie să aibă piesa?

PROFESORUL: Am spus deja. Câte doi tineri… actori… din fiecare ţară… Adică nu mai mult de zece…

TÂNĂR I: Ceva despre decor…

PROFESORUL: Să fie cât mai simplu. Vedeţi în cazul decorului se pune şi problema transportului. Iar transportul costă foarte mult. Nu uitaţi că avem totuşi un buget limitat…

TÂNĂR I: Întotdeauna cînd e vorba de cultură bugetele sunt limitate. În ce limbă va fi redactat textul?

PROFESORUL: În franceză.

TÂNĂR II: O putem juca şi la noi? Adică la liceul nostru… cu trupa noastră de teatru?

PROFESORUL: Nimeni nu vă împiedică să faceţi acest lucru…

TÂNĂR II: N-am înţeles dacă românii trebuie să termine piesa sau s-o înceapă doar…

PROFESORUL: N-aş putea să vă răspund exact acum. Voi cere precizări. Oricum ştiu că piesa nu trebuie să depăşească zece personaje.

TÂNĂR III: Am putea apela la un scriitor profesionist?

PROFESORUL: Tot ce nu este interzis, este permis. Însă cred că voi veţi reuşi să vă descurcaţi admirabil şi singuri. Până la urmă, tot ce s-a petrecut zilele trecute… astăzi … aici… în tabără… chiar probele de examen pot constitui puncte de plecare pentru viitoarea voastră piesă. Viaţa noastră, viaţa voastră e o piesă de teatru e drept mai neobişnuită prin lungimea ei, dar nu mai puţin interesantă Ce ziceţi?

TÂNĂR III: Am reţinut destul de exact ce s-a întâmplat astăzi mai ales în ultimele ore. Cred că aveţi dreptate! Dar ar mai fi ceva… Rezultatul concursului de actorie.

PROFESORUL: Aţi fost atât de buni, încât juriul a decis în unanimitate să vă declare pe toţi câştigători. Prin urmare, ne vom revedea cu toţii, în vară, la Ankara!

(câteva momente de confuzie, apoi juriul şi tineri se reunesc într-un grup, pentru o poză comună; dintre ei de desprinde Tânărul IV)

TÂNĂR IV: Mie mi-a reveni onoranta sarcină de a rosti câteva cuvinte de final, acum la încheierea celui de al doilea Modul. Ar fi minunat dacă nu ne-am trăda niciodată gândurile, dacă ne-am fi credincioşi mereu, nouă înşine şi celorlalţi. Aţi aflat, stimaţi spectatori, despre o incredibilă şi totuşi firească poveste de dragoste dintre doi tineri. Nu ştim dacă această poveste de dragoste se va păstra ca poveste în piesa ce va fi scrisă de noi pentru următoarea întâlnire. Un lucru este însă clar: e o poveste cu final fericit, aşa cum trebuie să fie toate poveştile cu şi despre tineri. Sunt sigur că există şi lucruri grave, urâte, nedemne de măreţia omului care se întâmplă chiar şi în această clipă în lume. Nu ştim cine sunt vinovaţii. Dar, dacă am putea, pentru o clipă numai, să uităm lucrurile urâte, să ne gândim la ceva frumos, cu siguranţă vom fi şi noi atunci mai frumoşi. Ce ziceţi? Prietenie – dragoste – toleranţă – fraternitate – democraţie – libertate – egalitate – sunt cuvinte goale, care sună a butoi gol de tablă, dacă nu crezi cu fanatism în ele. Nu avem nevoie de cuvinte frumoase avem nevoie de frumuseţea adevărului din aceste cuvinte. Prietenie dragoste toleranţă fraternitate democraţie libertate egalitate sunt cuvintele cu care ar trebui să înceapă toate dicţionarele, indiferent de limbă. Sau poate că ar trebui să fie într-adevăr cuvinte universale, aceleaşi în toate limbile. Eu vă iubesc, prieteni!

(Mică piesă de teatru pentru tineret. Tradusă în turcă, franceză, bulgară, italiană. Jucată de elevi la Ankara)

Lucian Strochi