Aforisme – 29 august 2015
Maxima zilei: O uşă poate apropia sau despărţi. O fereastră poate apropia sau despărţi. O casă poate numai apropia.
O naţiune e mai mult decât un popor, un popor decât o populaţie, o populaţie decât o adunătură.
O poveste nu-ncepe cu a fost, ci cu este.
O propoziţie subiectivă poate fi obiectivă.
O remarcă ecologică tristă: era o pădure de mâini pentru un codru de pâine.
O sabie poate răni, o vorbă poate ucide.
O secretară bună trebuie să pară urâtă şi proastă soţiei şefului şi frumoasă şi deşteaptă şefului. O secretară foarte bună e confidenta soţiei şefului şi amanta şefului. O secretară excelentă trebuie să aibă mustăţi.
O ştire se alterează, dacă nu rămâne mereu caldă.
O uşă trebuie să fie mereu întredeschisă. Dacă e închisă, e asemenea zidului. Dacă e deschisă, nu e uşă.
O voi urî atât de mult, atât de pătimaş, atât de nechibzuit, încât mă tem ca această ură imensă să nu se transforme într-o uriaşă iubire.
O zi fără emoţii e o zi pe care nu ai trăit-o; deci ţi se scade din calendarul vieţii.
Oamenii apelează la judecată atunci când nu mai cred în ea.
Oamenii au despre ei o părere foarte bună. Dacă nu ar fi aşa, s-ar sinucide.
Oamenii au reuşit să obţină unelte performante atunci când nu au încercat să copie fidel natura. Vezi aripa păsării şi avionul, piciorul şi roata.
Oamenii care ştiu totul sunt la fel de enervanţi ca şi oamenii care nu ştiu nimic.
Oamenii devin vorbăreţi în tren, deschizându-şi sufletele şi spunând multe lucruri intime. Explicaţia: sunt siguri că nu se vor mai întâlni niciodată.
Oamenii greşesc atunci când caută perfecţiunea. Dacă Dumnezeu ne-ar fi dorit aşa, ne-ar fi făcut direct îngeri.
Oamenii încep şi sfârşesc prin a studia doar omul, chiar dacă pe parcurs studiază şi alte amănunte din natură.
Oamenii s-ar dori poate fluturi, dar ştiu că există şi omizi.
Oamenii se trag din maimuţe. De acord. Dar şi maimuţele se trag din oameni.
Oamenii sunt atât de orgolioşi, încât aplauzele sunt defective de singular.
Oare boul aspiră să fie altceva decât un bou, sau vrea să devină un bou bun.
Oare câte zebre nu se visează tigri numai pentru că au dungi?
Oare ce gândeşte microbul care se uită la mine prin lentila unui microscop? Şi, mai ales, cum mă vede!?!
Oare cum ar arăta lumea dacă sunetele ar fi cu adevărat culori? Nu cumva am fi sufocaţi de atâtea curcubeie?
Oare cum se măsoară cutremurul sufletesc? În grade sau în lacrimi?
Oare există şi o demnitate a omizii, a târâturilor?
Oare există vreo religie fără zei, fără preoţi şi fără oameni?
Oare un balon respiră? (din mirarea unui copil)
Oare un scorpion se poate sinucide?
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.