Alfabetul animalelor: Dromaderul

Dromaderul ilustratie de George Romila

Dromaderul ilustratie de George Romila

D, d
Dromaderul

Deşi e trufaşă,
Dromaderul e cămila ce are doar o cocoaşă;
A fost pedepsită de Dumnezeu,
Pentru că era codoaşă,
Plină de orgolii şi cupiditate,
Ca o necucerită, necucernică, albă cetate.
Unii cred că e a deşertului corabie;
Alţii, că e dreaptă ca o sabie.
Unii cred că e, a lumii, cartea;
Arabii – că e însăşi moartea:
O cămilă neagră ce îngenunchează,
La răsărit, la apus, la amiază,
În faţa tuturor porţilor
Şi ţine socoteala viilor, morţilor.
Unii cred că e imaginea penitenţei,
Simbol al obedienţei,
Emblema sobrietăţii
Şi docilităţii.
În biblie, de pildă,
E pildă
Pentru soarta bogatului şi săracului:
Poate trece printre urechile acului.
Dar, dacă vrei să afli ceva despre dromader,
Îţi cer
Nu întreba un creştin,
Ci mai degrabă suflet de beduin.
Aşa cum se vede, departe-n nisipuri,
Cămila are mii de chipuri:
Sărmana
Poate fi chiar fata morgana;
Poate fi un munte,
Gata să înfrunte
Soarele în crucea amiezii;
Poate fi freamătul verde-al livezii
Încărcate de fructe zemoase;
Poate fi un oraş alb, plin de case;
Un dans de zâne frumoase;
Poate fi marea ce se uneşte cu cerul…
Poate fi orice, dromaderul.