ICOANE PE LEMN – TRIPLEX EXPOZIŢIONAL: CĂTĂLIN GRIGORAŞ, COSTEL IGNAT, CIPRIAN ISTRATE

Până la 1 februarie 1997, generosul spaţiu al Casei Prieteniei Neamţ – Champagne – Ardenne a găzduit o inedită expoziţie de icoane pe lemn, fragmente de frescă, obiecte de cult(candele, cădelniţe), precum şi o „masă” a lui Iisus.

Doi ieşeni (Cătălin Grigoraş şi Costel Ignat) şi un pietrean (Ciprian Istrate), prieteni ce şi-au cimentat acest nobil sentiment lucrând la „Zugrăveala de subţire” a multor mănăstiri, schituri şi biserici din judeţele Botoşani, Neamţ, Iaşi şi Vaslui,expun acum pentru prima dată la Piatra-Neamţ, izbutind prin complexitatea propunerii, prin talent şi prin valoarea operelor de artă expuse, ceea ce s-ar putea numi o „expoziţie-eveniment”.

Cătălin Grigoraş reuşeşte îndeosebi în tehnica pe care am numit-o, atunci când am comentat icoanele pe lemn ale iconarului Ioan Popei, tehnica „icoanelor ferecate”.

Suprafaţa pictată eliberează doar faţa şi mâinile subiectului, aurul şi argintul cucerind celelalte spaţii. Rezultă în final o icoană de un dramatism aparte.

Pictorul evadează uneori din canoanele impuse de un Dionie din Furna. Personajele sale se preling, alungite, dar nu în maniera virilă a lui El Greco, ci într-una mai domoală „răsăritean şi moale”. Sfânta Mahramă, Maica Domnului cu Iisus, Sfânta Cruce şi Naşterea Domnului sunt lucrări de patrimoniu, pe care orice muzeu de artă religioasă ar fi încântat să le expună.

Costel Ignat izbuteşte atunci când are ca subiect „scenele de grup”, izbutind adesea individualizarea fiecărui personaj. Un ritm secret îi unifică acest gen de lucrări în care sfinţii sunt prezentaţi individual, cu dipticul Apostolii Petru şi Pavel sau cu o Sfântă Treime admirabil concepută şi realizată.

Ciprian Istrate se vădeşte un adevărat maestru în această dificilă tehnică a frescei. Artistul stăpâneşte perfect nu doar tehnica sau subiectul pictural, ci şi ştie să pună în valoare prin contrast (prin jocul cu albul „de var” subiectul ales, dându-i o „patină” de real şi de vechime, iluzia fiind perfectă.

Monumental ca viziune, Ciprian Istrate se impune cu performanţe notabile şi în icoanele pe lemn, salvându-se prin dramatismul interior, prin hieratismul personajelor sale.

Sunt convins că despre cei trei tineri artişti vom mai avea ocazia să vorbim, în termeni cât mai elogioşi. Şi cât mai curând, în ciuda faptului că, graţie talentului lor, artiştii sunt acoperiţi de comenzi importante, onorante, dar şi obositoare.

Lucian Strochi