Aforisme – 17 septembrie 2015
Maxima zilei: Suntem urmaşii stelei de mare, dar purtăm galactice nostalgii.
Suntem atât de obsedaţi de creşteri, încât uităm că hiperbola poate fi şi diminutivală.
Suntem atât de stereotipi, încât citim corect un text plin de greşeli.
Suntem atât legaţi de timp, încât calculăm până şi inteligenţa în funcţie de el. Nu vorbim mereu de întârziaţi mintal?
Suntem înconjuraţi de energie. Important e cât putem lua din ea şi la ce o putem folosi.
Suntem superbi supravieţuitori: în aceeaşi clipă, în noi mor şi se nasc mii de celule.
Suntem, se spune, un eşec divin, /căci Domnul îşi dorea un absolut.
Superlativul absolut se bazează şi de alungirea grafică a unor litere dintr-un cuvânt. Ce e prea mult se transformă într-o tortură (vezi Patul lui Procust).
Superlativul absolut se construieşte şi bazându-se pe cuvinte „catastrofice”: trăsnet, foc, urmate e drept şi de „de inteligentă, de frumoasă” etc.
Superstiţia este şi ea o religie, numai că nu se înfruntă cu celelalte religii, pentru că nu e de lungă durată. În schimb e singura religie universală.
Superstiţia nu înseamnă lipsă de luciditate, ci de informaţii.
Suprema trufie: „Nu-mi spune tu mie!”
Suprema voluptate şi suprem destin: Cu roua nemuririi să te ungi…
Surâsul e un zâmbet ceva mai trist. (din gândirea unui copil)
Şahul e un joc plin de imaginaţie: dama e regină, nebunul e ofiţer, tura e turn, elefantul e cal, pionul poate fi orice. Numai regele rămâne rege şi asta îl poate pierde.
Şantajul face, de fiecare dată, cel puţin o victimă.
Şcoala seamănă cu o rafinărie. Funcţionează perfect, rafinează gândirea şi simţirea, dar nu face nimic fără ţiţei.
Şcoala te învaţă multe lucruri inutile, despre care nu aveai habar şi care nu îţi vor trebui vreodată. Totuşi e singura instituţie care poate educa un om pentru viaţă şi societate.
Şcolile sunt ca bisericile: foarte bune, dacă au enoriaşi.
Şcolile sunt închisorile lipsei de libertate.
Şefii au un păcat capital: se înmulţesc prea repede.
Şi adevărurile se pot certa între ele, nu doar minciunile.
Şi animalele au demnitatea lor. Chiar dacă un câine îţi mănâncă din pamă, dacă îl tragi de coadă, te muşcă.
Şi animalele se sinucid, dar o fac din raţiuni superioare în comparaţie cu omul. O vulpe s-ar sinucide pentru puii ei, în nici un caz pentru o delapidare sau o criză financiară.
Şi animalele te privesc, aşa că nu se cuvine să fii indecent în faţa lor.
Şi anonimatul poate fi o armă şi încă una foarte periculoasă.
Şi arhetipurile pot fi contrazise. Un exemplu: a citi de la stânga la dreapta, de sus în jos.
Şi autorii plâng uneori, nu doar cititorii.
Şi bărcuţele de hârtie plutesc. Şi în plus, naufragiază foarte rar.
Şi buruienile au dreptul lor de a trăi, ca tot ce e viu. Dar asta nu înseamnă să le cultivăm.
Lucian Strochi
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.