G, g
GIRAFA

Vorbea o zebră rebelă
Cu o gazelă:
„Am făcut, surato, o gafă,
Vorbind c-o girafă!
I-am spus, recunosc, cam urât
Să nu mai facă
Atâta gât!
Ruşinoasă,
Mai ruşinoasă ca multe fete,
S-a făcut pete-pete
Şi mi-a zis: „Stimată zebră,
Ai noroc că ţi-i cald, că ai febră,
Nu-ţi ajung, pesemne,
Zecile de semne,
Urme de bună purtare,
Primite ca atare
Ca să nu spunem bătaie?
Nu eşti nici cal, nici oaie,
Sau nu eşti decât un animal prost
Care s-a lăsat, fără rost,
Pe un gard proaspăt vopsit…”
Apoi, nici n-a clipit
Şi şi-a ridicat capul superb,
Mândră ca un cerb,
Spre vârful copacilor,
Spre spaima fructelor
Şi-a gândacilor…”