Gorgonele – ilustratie de George Romila

G, g
Gorgonele

Cu mult şi îndreptăţit temei,
Afirm că gorgonele sunt trei:
Stheno, Euryale, Meduza – monştri femele
Având capul numai inele,
Nod de şerpi colcăind, veninoşii…
Ochii sunt pietre preţioase, roşii:
Nimeni nu ştie prea bine
De nu sunt chiar rubine;
Au colţi de mistreţ, canini
Şi ei de otravă plini;
Mâini de bronz şi aripi de aur curat;
Le crezi născute din cel mai negru vis,
Din cel mai mare păcat,
Dar sunt fiicele lui Ceto şi Phorcys,
Marine divinităţi;
Locuiau la fruntaliile
Atlantidei,

Dincolo de grădina Hesperidelor,
În cumplite pustietăţi;
De le priveşti, nimeni nu-ţi pregăteşte funeraliile,
Eşti la sfârşitul partidei…
Cuib aspidelor,
Stană şi vatră
De piatră,
Stheno şi Euryale
Nu păşesc pe a timpului cale:
Sunt nemuritoare.
Doar Meduza putea fi ucisă, învinsă,
Dar numai de un semizeu.
A ucis-o Perseu
Care s-a grăbit s-o prindă
În scutu-i, transformat în oglindă.
Când i-a tăiat gâtul, din groaznica rană ieşiră
Doi fii concepuţi cu Poseidon: Pegas,
Calul înaripat cu argintiu glas
Şi Crysaur,
Cel născut cu o spadă în mână, de aur.
Primul deveni calul unui, de monştri, ucigător;
Celălalt, de monştri zămislitor:
Geryon, uriaşul cu trei capete,
Echidna, femeia-şarpe având ca pete
Viciul, luxura,
Otrava şi ura…
Sângele lehuzei,
Adică al Meduzei,
E un sânge ciudat,
Neamestecat:
Cel din vena stângă
Vrea mereu să se strângă
În otravă mortală, orice viaţă să frângă.
Cel care aşteaptă
Să strângă
Sângele din vena dreaptă
Va avea, în veac,
Leac
Pentru a morţilor înviere…
Trinacria, meduza cu trei picioare
Urcă-n blazoane, scuturi, sigilii,
Pentru Regatul Marii Sicilii.

Lucian Strochi