Maxima zilei: A fost odată ca niciodată… Basme!

A fi limitat poate fi un lucru de ispravă. Cu condiţia să-ţi recunoşti şi să-ţi respecţi nu doar limitele, ci şi vecinii.

A fi om normal este o iluzie.

A fi sincer până la capăt e aproape imoral.

A fi şi a avea nu sunt doar verbe auxiliare.

A fost condamnat pe viaţă, cu îndeplinirea tuturor dorinţelor. Se spune că s-a sinucis în celulă.

A fost în viaţa sa de câteva ori generos. Din greşeală.

A fost odată sincer. A fost odată ca niciodată.

A fost operat de singurul lucru important care îi mai rămăsese: propria sa conştiinţă. Acum e în convalescenţă, iar peste o săptămână va fi perfect vindecat.

A fost pedepsit să ajungă în paradis, dar acolo să stea într-o carantină veşnică. A frauda înseamnă a fura elegant.

A greşi e omeneşte. A persevera în greşeală e sublim.

A ierta un vinovat înseamnă automat a condamna un nevinovat.

A intrat cu bocancii în sufletul meu. Aş fi preferat sandalele. Şi, în ambele cazuri, să se fi spălat pe picioare.

A iubi raţiunea e un nonsens, întrucât adevărata iubire se bazează tocmai pe absenţa raţiunii.

A împărtăşi înseamnă a înmulţi, nu a împărţi.

A luat medalia de aur la un Mare Salon de Inventică: a convins membrii juriului că a reuşit să congeleze timpul.

A minţit, pretextând apoi că a făcut acest lucru, întrucât efortul de a spune adevărul ar fi fost prea mare sau i-ar fi luat prea mult timp.

A mulge nori pentru o căldare de apă.

A murit epuizat de propria sa putere. Nu s-a gândit o clipă că ar putea să o împartă şi la/cu alţii.

A nu se confunda dreptul de proprietate cu dreptul la existenţă. Primul solicită un spaţiu comod, celălalt un spaţiu vital sau măcar un spaţiu de siguranţă.

Lucian Strochi