Reporter: Domnule profesor Lucian Strochi, vă rog să vă prezentaţi pe scurt activitatea profesională.

Lucian Strochi: În primul rând sunt scriitor. Debutul editorial s-a produs în anul 1985, la Cartea Românească, cu un volum de povestiri intitulat Penultima partidă de zaruri. Am mai publicat, în anul 1990, la Editura Militară romanul Gambit. Acum am în pregătire câteva cărţi şi sper ca în anul acesta să public una dintre ele şi anume romanul Cicatricea. Paradoxal, în Istoria Literaturii Române a lui Ion Rotaru sunt prezentat ca poet.

Reporter: Cărţile dv. au fost bine primite în rândul criticii de specialitate?

Lucian Strochi: Bănuiesc că da. De fapt, pot spune că sunt deţinător al mai multor premii literare, cu care mă mândresc. Multe dintre ele sunt premii acordate de Uniunea Scriitorilor. Practic la toate concursurile la car am participat am obţinut fie Marele Premiu, fie Premiul I, sau premii acordate de unele reviste şi publicaţii.

Reporter: Cu ce vă ocupaţi, în afara scrisului?

Lucian Strochi: Sunt inspector de specialitate la Consiliul Judeţean Neamţ, director al Casei de Prietenie româno-franceză Neamţ – Champagne-Ardenne, inaugurată la 2 octombrie 1991 şi, totodată, redactor-şef al bilunarului Reformatorul, publicaţie adresată administraţiei, în care prezentăm monografiile tuturor comunelor din judeţ. Prin plecarea la Iaşi a lui Valentin Ciucă, criticul de artă „oficial” al judeţului, atribuţiile sale au fost preluate de mine, organizând în acest răstimp aproximativ 60 de vernisaje.

Reporter: Dle profesor, vă doresc cât mai multe succese.

Lucian Strochi: Vă mulţumesc şi doresc revistei FLACĂRA cât mai mulţi cititori.

(FLACĂRA, nr. 37, 15-21 septembrie 1993)