Iepurele – ilustratie de George Romila

I, i
IEPURELE

De e vreme rea sau bună,
Eu nu ies decât pe lună:
Lună, sora mea
Singură stea.
Când se ivi Menebuch
Pe neaşteptate, din pământ
Sfânt,
Din văzduh,
Le-am dat oamenilor meşteşuguri:
Unora să are, cu pluguri;
Altora să vâneze, cu arc şi săgeată;
Altora o turmă curată, vărgată, bălţată.
La umbra unui smochin,
Îi vindecam pe cei prinşi de chin,
Pisându-le  ierburi de leac,
Să le ajungă din veac în veac.
Să nu mă creadă cineva, cumva,
Că-s animal din mucava,
Atât de fricos, că vede şi-n umbră
O fiară sumbră:
E adevărat dorm iepureşte:
Dar asta pe cine priveşte?
Nu-s doar dulce ca mierea:
Fierarul îmi împrumută fierea,
Pentru a topi lama de oţel
Făcută de el
Şi astfel îi dă pe vecie puterea…
Şi mai socoate
Că-s tovarăş cu Hecate;
Cât despre progenituri:
Patru sute de guri;
Nu te teme de muşuroi,
Ci de iepuroi.

Lucian Strochi