Maxima zilei: Cuvântul poate fi o plută improvizată şi în derivă într-un ocean înnegrit de tăcere.

Cuvântul e cel mai scump lucru din lume. Așa că nu-l risipi cu prea mare generozitate.

Cuvântul e chitina unui gând.

Cuvântul e sumă de litere, de semne, de simboluri, de sunete, dar înainte de toate, de mistere.

Cuvântul este adesea antidotul propriei sale otrăvi. Adică un vaccin.

Cuvântul nu e o împotrivire a naturii, ci numai o ezitare a ei.

Cuvântul spus e refuzul altei rostiri.

Cuvântul spus în alt cuvânt apune.

Cuvântul trebuie stâlcit, scâlciat, turtit, boţit, trefilat, mângâiat, gâdilat, răsfăţat, până când devine moale ca ceara şi supus ca un sclav. Propoziţia trebuie să fie simplă, redusă la esenţial.

Cuvintele altora sunt precum ploaia: trec repede şi cel mult ne udă superficial.

Cuvintele au parfum. Lăsaţi-le însă să se învechească puțin.

Cuvintele pot fi mai insistente decât muştele albastre.

Cuvintele sunt uneori înşelătoare precum femeile. Mai ales dacă vin de la femei.

Da sau ba! Nu eşti de acord cu mine? – Ba da!

Dacă nu eşti pedepsit nu înseamnă că eşti nevinovat. Doar nevinovăţia îţi asigură adevărata libertate.

Dacă ai avea aripi şi toate condiţiile de zbor asigurate, nu-i așa că ai prefera mersul pe jos?

Dacă ai dreptate, poţi să te iei de piept şi cu Dumnezeu. Dacă nu, mănâncă cenuşă. (tata)

Dacă ai epuizat iluziile, poţi trece la vise.

Dacă ai greşit, fă-i pe ceilalți să creadă că aşa era bine sau că ai făcut-o în perfectă cunoştinţă de cauză.

Dacă ai posibilitatea să vezi cumva minunata alcătuire a ființei umane, trebuie să accepţi ideea existenţei unei forțe divine.

Lucian Strochi