Maxima zilei: Degeaba ai ochi, dacă eşti orb.

Declaraţia de dragoste a unui fals sinucigaş:  mi-ai spus: iată m-arunc în tine, străveziule, ca de pe fereastră.

Declară că nu se teme de un leu, dar leşină când se înţeapă cu acul într-un deget.

Definiţie: Nu poţi defini nimic definitoriu definitiv.

Degetul e organul curiozităţii şi al neîncrederii. Scrieţi pe o bancă proaspăt vopsit şi veţi vedea.

Delfinii sunt piraţi pocăiţi – ne spun miturile greceşti.

Demisia este un act unilateral pe care îl realizează şeful tău exact în momentul în care te gândeai la o avansare sau o creştere salarială.

Demitizarea este tot o formă de mitizare.

Democraţia este tirania poporului. (din gândirea unui elev)

Democraţie rimează cu demagogie. E drept că nu e o rimă perfectă.

Descoperind polifonia vocilor, Dostoievski nu avea în vedere lătratul, guiţatul sau cotcodăcitul.

Descoperirea cafelei s-a datorat unor capre care, după ce au consumat boabe de cafea, au devenit mai vioaie. Ţapii au devenit şi ei mai vioi şi aşa a apărut teatrul…

Despre un critic: era atât de riguros, încât a încercat să numere picioarele metrice ale unui miriapod.

Destinul şi-l face singur omul. Asta dacă nu e nimeni prin preajmă.

Destul o măciucă la un car cu oale. Să aibă proverbul acesta şi o tentă erotică?

Deşi a fost sub talpa mea, muntele a rămas tot munte. Nu-i nimic: o să-l dinamitez, o să-l sfredelesc, o să-l înec într-un baraj, o să deschid o carieră, o să-l tund, să nu mai rămână piatră pe piatră. Sunt om şi nimic din ce e natural nu trebuie să rămână aşa!

Deşi avea venele ascunse, rămânea un individ venal.

Deşi lucrează amândoi cu acul, croitorul şi acarul nu au nimic altceva în comun.

Deşi nu aveau nicio perspectivă, unii din vechii maeştri ai picturii au ajuns celebri.

Deşi prefer sufletul trupului, îmi place mai mult verbul a întrupa decât verbul a însufleţi.

Lucian Strochi