Maxima zilei: Era o lună atât de lascivă, încât a fost decăzută din toate drepturile cereşti.

Era meteodependent: se îndrăgostise de o tornadă.

Era o babă mai curioasă decât o iubită.

Era o femeie atât de inteligentă, încât i-a lăsat soţului toată averea ei, înainte de moartea lui prematură.

Era o gospodină desăvârşită. Casa ei strălucea de curăţenie şi de o sărăcie lucie.

Era o satiră cu un satir.

Era un băutor atât de înrăit, ura atât de mult apa, încât a preferat să bea uleiul din candelă.

Era un literat foarte încifrat.

Era un luptător foarte bun. Până și mintea îi era ascuțită.

Era un medic atât de bun, încât prescria rețete și pentru boli încă necunoscute.

Era un om profitabil. În toate sensurile…

Era un om prost, dar care nu era prost. În limba veche prost însemna şi simplu sau chiar sărac. În limba nouă pentru unii, prost înseamnă acelaşi lucru ca în limba veche.

Era un peisaj atât de frumos, că semăna cu o carte poștală ieftină.

Era un poet atât de mediocru, încât putea fi lăudat de oricine.

Era un poet atât de neîndemânatic,  încât scria versuri de debara.

Era un poet cosmic: tivea fulgerele cu versurile sale albe.

Era un suflet primăvăratic: se înverzea la orice început.

Eradicarea sărăciei e la fel de inutilă ca deratizarea: nu reuşeşte niciodată.

Eram gelos şi pe vocea mea când îi spuneam vorbe de dragoste.

Erato e o muză, nu un vocativ al greşelii.

Lucian Strochi