Gheorghe V. Ţigău, născut la Rucăr, Argeş, este un cunoscut profesor şi publicist. De o incredibilă modestie, profesorul Ţigău nu se implică direct în polemici mai mult sau mai puţin sterile, deşi are întotdeauna un punct (al său) de vedere.

Născut în anul „întoarcerii armelor” (1944), Gheorghe Ţigău nu a debutat editorial decât târziu, în 2000, cu o carte mai mult decât utilă: NOŢIUNI FUNDAMENTALE DE TEORIE LITERARĂ.

Au urmat un manual, o monografie a Liceului din Borca şi o serie de cărţi în care a cules, comentat, valorificat folclorul din ţinutul Neamţului: LA PÂRÂUL DORULUI. LITERATURĂ POPULARĂ DE PE VALEA BISTRIŢEI   ŞI DIN ÎMPREJURIMI” (2000), „LA FÂNTÂNĂ, LA IZVOR” (2008) „FLOARE DE FRAGĂ ŞI CORBUL” (2013).

Volumul de faţă, intitulat „LA PÂRÂUL DORULUI. FOLCLOR LITERAR NEMŢEAN.” A apărut la Los Angeles, în editura Amazon, în 2015 şi este o monografie a „spiritului popular.

Deşi, cu aceeaşi modestie declară: „Nu sunt folclorist, specialist în literatură populară, ci doar iubitor de folclor.”, (apropo: cine e specialist în folclor?!?), profesorul Ţigău ne oferă o carte având o acribie ştiinţifică deosebită, cu un aparat ştiinţific complet: un glosar de termeni populari, arhaisme şi regionalisme, referinţe critice, indicele localităţilor de provenienţă a textelor, Indicele numelui folclorofonilor, Indicele numelor celor care au cules textele, Bibliografia.

Dar ceea ce impresionează cu adevărat este structura operei, arhitectura ei. Volumul apare astfel împărţit pe câteva capitole mari: Poezia obiceiurilor de Crăciun şi de Anul Nou, Poezia obiceiurilor legate de momentele importante din viaţa omului, Teatrul popular, Creaţii epice, Doine şi cântece lirice, Strigături, Folclorul copiilor şi o absolut necesară Notă a editorului. Desigur fiecare capitol are subcapitole inspirat alese, ce permite cititorului o rapidă orientare. Astfel Poezia obiceiurilor de Crăciun şi Anul Nou are subcapitolele: Colinde, Cântece de stea, Pluguşorul, Strigături la urs, la capră, la cerb, la căiuţi şi la jocul arnăuţilor, Sorcova, Poezia obiceiurilor legate de momentele importante din viaţa omului subcapitolele Cântece de leagăn, Oraţii de nuntă, Bocete, Descântece ş.a.m.d.

Spre lauda autorului, culegerea textelor nu a vizat doar autenticul geografic, ci pe cel de substanţă, nu ocupaţia „folclorofonilor” ci autenticul spunerii, zicerii, cântecului.

Exemplificăm cu un text splendid, cules de la Tincuţa  şi Emil Neagoe, ambii ingineri: Cea, Joian, Hăis, Mândrean! (Am avut privilegiul de a-i asculta pe cei doi interpretând acest text şi impresia a fost foarte puternică).   Versuri ca: Hai, hai în resteu,/Morţii lui de dor, că-i greu! pot intra în orice antologie folclorică, oricât de restrictivă.

Opera profesorului Gheorghe Ţigău este mai mult decât necesară. Într-o perioadă a globalizărilor, a europenizării, pericolul pierderii identităţii naţionale este unul real.

Şi încă un fapt: cartea a apărut prin  stăruinţa Ralucăi Sanders în America.

Marcă a identităţii noastre naţionale şi spirituale, ia se mai vede în Maramureş, în Basarabia şi în S.U.A.

O spun cu tristeţe: în curând vom importa ii de peste Ocean.

Şi ar fi păcat!

Versurile din antologia profesorului Ţigău constituie modele de curată limbă românească între perioadă în care limba românească a devenit pentru unii o francangleză cu uşoare urme de română.