Maxima zilei: Şotronul e un joc pentru copii pe care îl regretă oamenii mari. Când mai pot da ei cu  o piatră? Când mai pot sări într-un picior?

Şocul viitorul este infinit mai graţios şi mai acceptabil decât şocul trecutului.

Şoferul e un animal de pradă care crede că poate stăpâni o herghelie.

Şoimii au deviza: Post tenebras spero lucem. De aceea e emblema tipografilor.

Şperaclul deschide orice uşă. Dar o poate şi închide? Și dacă uşa era deja deschisă?

Şperaclul e cheia succesului.

Ştampila e copita unui animal terestru care locuieşte în birouri şi care răspunde doar la un singur cuvânt: Şefu’ !

Ştampila e scutul heraldic al unei bucăți banale de hârtie, care devine astfel act oficial.

Ştecherul a fost astfel gândit încât să fie tot timpul în priză.

Ştefan cel Mare răspunde la numele de Nagy Istvan dacă e chemat de un ungur. Asta e diplomaţia!

Ştiința e cu atât mai avansată cu cât se apropie mai mult de magie.

Ştiința încearcă – şi uneori reuşeşte – să dea legi şi formule imaginilor smulse din imaginar.

Ştiinţa mea a pus hotar grădinii mele. Neştiinţa mea a întemeiat o împărăţie.

Ştiinţele au evoluat şi s-au specializat atât de mult, încât fiecare alterare în pronunţie a unei consoane dă numele unei noi boli.

Științele exagerează mereu: astronauţii n-au ajuns încă pe astre. Nici măcar pe o planetă. Doar pe un satelit. Ar trebui așadar să-i numim selenauţi.

Știm cam cinci la sută din ce s-ar putea şti despre creier. Şi tot același procent e folosit de noi activ în procesul de gândire. Folosim cam cinci la sută din cuvintele unei limbi. Să fie vreo legătură între toate aceste lucruri?

Știm că sistemul are elemente şi legături între elemente, dar nu ştim care sunt acele elemente şi cum funcționează legăturile dintre acele elemente.

Știm cum se numesc doctorii fiecărui organ sau aparat. Mai puţin cum se numesc doctorii de suflete.

Știrea e o veste ceva mai rapidă, care se odihneşte uneori şi în presă.

Știristul e acea persoană care produce ştiri. Sau măcar le citeşte…

Lucian Strochi