Maxima zilei: Toți oamenii mari au fost (puțin sau mai mult) nebuni. Toți nebunii se vor oameni mari. Diferența este între a fi şi a voi.

Totul e permis în război. Mai puţin pacea.

Totul era pieziş la el. Mai puţin privirea.

Totul se pierde, totul se câştigă, totul se transformă. Şi mai lăsaţi-mă în pace cu acel Lavoisier al vostru! A crezut altceva şi şi-a pierdut capul.

Toţi conducătorii ambiţioşi au fost mici de statură, semn că există, într-adevăr, o lege a compensaţiei.

Toți invocă o criză de spaţiu sau o criză de timp, nimeni o criză de identitate.

Toţi înţelepţii sunt prea bătrâni pentru a fi ascultaţi.

Toți tiranii se bazează pe relaţia de sintalitate a poporului şi reușesc adesea. În revoluţie, aceeaşi relație de sintalitate îi doboară.

Tradițiile sunt ca indicatoarele rutiere: îţi dau indicații precise şi obligatorii despre cum trebuie să circuli pe un drum public, despre care tu crezi că e al tău.

Traducătorul e un trădător. Normal. Orice act de creaţie e o trădare.

Tragedie optimistă, comedie tragică. E o dramă să nu poţi alege între ele.

Trai decent înseamnă să poți cheltui indecent orice sumă: cum vrei, unde vrei, când vrei şi cu cine vrei.

Trandafirii mi-au devorat privirile, pipăitul, gustul şi mirosul, dar mi-a lăsat intact auzul. Deşi, în visele mele cele mai pure, îmi apare câte un trandafir străveziu şi sonor.

Trandafirul e dorit tocmai pentru că are spini.

Trandafirul este o floare absolută: clopot topit de propriul său sunet; proba că şi îngerii au sex; se înmulţeşte prin sărut; pipa lui Odin; doar el lasă umbră pe lună; rugă sau aplauze; ochiul poetului orb; visul centaurului îndrăgostit; nesupus sân de fecioară; singura floare îngenunchiată; rană absolută, gură de incendii; barocul, jocul, ghiocul; unghiile aurorei cu degetele subţiri; măcel de fluturi descântaţi; cenuşa zilei viitoare; şi striga rouă, rană; despicând o sabie de samurai; numele tău de alint; pianul mnemotehnic ară prin grădină; lemn de altar, roşu sidef; funia de nisip a veşniciei; doar tu ai dreptul să te tatuezi; solzii unui peşte celest; nesomn în ochiul arcaşului. Nici crinul (floarea Europei), nici nufărul (floarea Asiei) nu pot suporta asemenea metafore!

Traseistul este acel politician îndrăgostit de natură şi care constată pe traseu că avem o țară extrem de variată.

Trăiau într-un concubinaj simbiotic, plin de nodozităţi.

Trăim cam două miliarde de secunde. Dar câţi paşi?

Trăim într-o stare euforică a efemeridelor.

Trăim tot mai mult într-o lume a prescurtărilor. Un exemplu: partidele.

Lucian Strochi