Maxima zilei: Urmele pe zăpadă seamănă cu cuvintele. Par veşnice, trădează prezenţa omului, dar se topesc la prima idee, la prima rază de soare.

Urna: locul unde se îngroapă speranţele oamenilor.

Uzufructul e un fruct cărnos şi dulce, mai puţin zemos şi pe care ţi-l culeg alţii.

Uzul raţiunii se pierde şi atunci când faci apel la raţiune.

Uzura morală nu există doar la biblioteci, ca motiv de casare a unor cărţi…

Valoarea nu aşteaptă numărul anilor, ci al banilor.

Valoarea unei poesii nu constă într-un număr mare de figuri de stil. Dimpotrivă.

Valul trece, dar se întoarce. Așa că nu sta pe nisip, nu construi nimic prea aproape de țărm, nu te încrede în sfiiciunea apei.

Văduva nu e întotdeauna văduvită de iubire.

Văz enorm şi simţ monstruos. (din gândirea unui atom aflat în spatele unui microscop).

Vântul mi-a şoptit: cuvintele sunt petalele timpului.

Vârtejul nu depinde întotdeauna de o pâlnie.

Vechiul dezamăgeşte, iar noul sperie.

Velazquez, pictorul care impune barocul în cea mai catolică țară a Europei, Spania,  era urmaşul unor evrei portughezi convertiţi.

Verbe, nu vorbe!

Verbele dicendi sunt cele legate de actul vorbirii. Nu s-au născut încă verbele legate de actul ascultării.

Versul nu are nici avers, nici revers.

Versul nu trebuie să dureze mai mult ca un fulger atunci când îl citești și mii de ani după ce l-ai înţeles.

Versul poate deveni un pericol public, dacă e scandat cu voce tare într-o adunare.

Versuri dizidente: Foaie verde, domn ministru / Noi ne ţinem pân’ la Prut!

Lucian Strochi