Taurul – ilustratie de George Romila

T, t
TAURUL

Am vazut o moneda de-argint:
Pe avers avea un labirint
Si-n mijloc pe Minotaur,
De aur;
Apoi, pe un inel,
L-am vazut, tot ca taur,
Pe zeul El
Si, ca sa fim în ton,
Am vazut si taurul de bronz al lui Poseidon.
Nu e de prisos
Sa-l adaugam si pe Dionysos.
Chiar Zeus, vazând-o pe Europa,
S-a dat peste cap, hopa,
Si s-a preschimbat,
Pe dat,
În taur alb ca neaua:
Sa fie un nou continent i-a fost steaua…
S-o mai spunem, fara-nconjur:
Pe mormântul regesc de la Ur,
Am vazut, cu capul de aur,
Un taur
Si falca din lapis
Lazuli…
Sa fi fost boul Apis?
Daca mai cercetam arhiva,
Luna e cornul desavârsit al lui Shiva;
În tara lui Gandhi,
Taurul alb evoca muntele înzapezit Nandhi;
Alef, adica taur, în ebraica
E prima litera din alfabet.
Într-o lume arhaica,
Dharma
Alunga larma.
Mai e si Rudra din Rig-Veda, Tunatorul,
A carui samânta bogata fertilizeaza ogorul;
Simbol al temeliei creatiei,
Al puterii si gratiei,
Tine povara pamântului, fara ezitare,
Între coarne sau în spinare;
E, prin zeul Indra, forta dogoritoare
Si fertilizatoare;
Prin Mithra, zeul Mântuitor
Taurul e, al omului, Izbavitor;
Masculul navalnic
Este, printre animale, maret si falnic;
E simbolul vântului
Si chipul cuvântului;
Între aprilie si mai,
Taurul e zodie din zodiac;
Când e negru, e suflet de drac
Si înseamna moarte.
Dar sa lasam religii, cosmogonii si arte:
Daca
Vezi un taur alergând o vaca,
E bine sa intri în casa, în baraca.
Iar uneori, alene,
În arene,
În caldura cea mai torida,
Taurul e gata sa ucida,
În corida,
Sa vezi madre, padre, madona,
Oameni fugariti de tauri,
Pe strazi, la Pamplona.
Din pacate, pentru Tauri
Nu exista lauri;
Iar pentru toreador,
Sub soarele arzator,
Un premiu fara pereche:
O ureche,
Mai rar doua si un surâs
Al domnisoarei cu privire de râs…
Aceleasi imagini, ca trase la indigo,
Din Tauromahia lui Picasso.

Lucian Strochi