CORNEL PAIU: Dacă ar fi să enumeraţi zece concepte existenţiale în care credeţi cu tărie, care ar fi acelea? Care ar fi propriul dvs. „Decalog”, dacă mi-e permis a mă exprima aşa, fără minimă intenţie de demitizare ci, dimpotrivă, de mistificare prin sinestezie ori, pur şi simplu, prin simpatie conceptual-textuală?

LUCIAN STROCHI: Dacă ar fi să continuăm jocul început mai sus, aş include în acest dialog triada ADEVĂR – SPERANŢĂ – IUBIRE, la care aş adăuga PRIETENIE – COMUNICARE – INIŢIERE – o altă triadă, ARTĂ – ŞTIINŢĂ – IMAGINAR –a treia triadă şi aş încheia cu RITM, concept suficient de încăpător încât să le cuprindă pe celelalte nouă deja amintite. Prin ritm înţeleg atât VIBRAŢIE, cât şi PULSAŢIE, ECHILIBRU dinamic. Evident, cele zece concepte se completează, se condiţionează şi se contrazic convingător, vectorial, rezultând o plasă de gânduri şi de sentimente, de imagini şi de simboluri. De aici şi „sinestezia”, înţeleasă ca sumă, ca aliaj şi nu amestec. Iar dacă ar trebui să rămân cu doar două cuvinte, în urma unui cataclism fizic şi metafizic, acestea aş vrea să fie LUMINĂ şi CUVÂNT.