CORNEL PAIU: „Normalizarea” terorismului, obişnuirea cu teroarea cotidiană, cu spectrul unui posibil atentat, normalizarea stării de nesiguranţă, de insecuritate, nu vi se par cel puţin suspecte? Nu este un semn clar al confruntării dintre culturi şi subculturi, dintre educaţie şi lipsă de educaţie, o decădere sub condiţia umană, prin încălcarea principiului universal al dreptului la viaţă? Semn clar de depărtare de la identitatea dată de divinitate, oricum am numi-o, prin încălcarea unei porunci clare? „Să nu ucizi.” (Ieşire 20, 13)

LUCIAN STROCHI: Nu există subculturi. E un termen pe care nu-l accept, pur şi simplu. Nu cred că asistăm la o decădere sub condiţia umană, nu cred că o catedrală este „superioară” unui templu budist sau unei mănăstiri ortodoxe. Civilizaţia maură, mogulă au lăsat monumente inegalabile. Taj  Mahal, Samarkand, Buhara, Angkor, Borobudur, piramidele aztece, dar şi cele egiptene s-au plasat în afara Europei. Dacă vom scăpa de europocentrism, vom fi mult mai toleranţi, mai ecumenici, mai exacţi, mai culţi, mai aproape de valorile perene ale artei şi culturii.

CORNEL PAIU: Care ar trebui să fie „Constituţia” acceptată şi împlinită de om, care, în sfârşit, să nu mai ucidă? Ce „Constituţie” ar trebui să fie elaborată, pentru a opri nesfârşita istorie a crimei din umanitate?

LUCIAN STROCHI: O constituţie trebuie să fie naturală. Adică firească, să nu conţină legi artificiale. O asemenea constituţie ar interzice deci condamnarea la moarte. Pentru că un om nu poate condamna la moarte alt om. Numai Dumnezeu o poate face.