CORNEL PAIU: Este scriitorul un personaj cu mască? Nu dispune el de nenumărate măşti?

LUCIAN STROCHI: Orice scriitor, dar mai ales prozatorul şi dramaturgul, poartă masca personajelor pe care le pune în scenă (în pagină). Cineva spunea că Shakespeare a purtat peste 500 de măşti. Cred că Tolstoi a purtat şi mai multe, ca să nu mai amintim de Balzac… Pe un alt plan, scriitorul trebuie să fie când obiectiv, când subiectiv, când neutral, când implicat, trebuie să împrumute vocile personajelor sale, iar propria sa voce să fie adesea mai slabă decât cea a personajelor sale (asta – de la Dostoievski încoace). Şi poetul are o mască o voce neutră a unui personaj pe care îl construieşte cu migală, chiar dacă e vorba de un text liric. O spune strălucit Edgar Allan Poe în PRINCIPIUL POETIC. Apoi trebuie purtate şi înţelese măştile  AUTOR – NARATOR – PERSONAJ – CITITOR. Ţinându-se cont de faptul că personajele „sunt flotoarele luminoase ale ideii” (E. M. Forster), ideea trebuie mascată, demascată, transferată. Masca ascunde o faţă, o persoană, masca dezvăluie un caracter şi – lucru mai puţin cunoscut – amplifică vocea umană (la cei vechi). Masca e cea care asigură „transferul” dintre lumi, după cum  – cea mortuară – poartă tiparul celui mort. Dar masca este în primul rând autorul deghizat în personajele sale.