CORNEL PAIU: Până la urmă, în definitiv, cine/ ce/ cum/ care este Lucian Strochi?

LUCIAN STROCHI: Lucian Strochi este un om care s-a dedicat totul unei obsesii. Scrisul. De aici au rezultat textele, mii de pagini scrise, având „în aşteptare” sute de mii de pagini gândite şi „călcând” multe, foarte multe pagini citite. Pe plan profesional, am reuşit să parcurg toate treptele de la şcolar în învăţământul primar până la doctor în filologie. Pe plan uman, pot spune că am avut şansă. Am destui prieteni, o soţie admirabilă. Dumnezeu mi-a dat câteva calităţi, dintre care cea mai de preţ este aceea că nu pot urî sau măcar invidia pe cineva. Am o memorie normală, pe care unii o consideră foarte bună, chiar fotografică. E o exagerare, bineînţeles. Sunt leu şi tigru după zodii, deci o personalitate puternică, accentuată. Cu fizicul meu am relaţii cordiale, deşi uneori aş vrea să fiu mai suplu. Singurul meu duşman este timpul. Mă lupt cu el zilnic şi de cele mai multe ori sunt învins. Ca scriitor, cred că mi-am scris, prin cele 46 de cărţi editate, cam jumătate din operă. Cred că mai e loc pentru REZERVAŢIA, Integrala ANCADIERULUI (încă 9 volume) şi încă vreo alte douăzeci de cărţi, aflate în diferite „stadii de execuţie”. Despre mine s-au pronunţat (favorabil!) mulţi scriitori români de faimă, ceea ce mă onorează. Sunt prezent în diferite dicţionare şi istorii literare. Sunt respectat în general pentru ceea ce fac şi asta nu e puţin lucru! Sunt bucuros că am descoperit scriitori şi pictori pe care, chiar dacă nu i-am impus definitiv în cultura română, am contribuit la prestigiul lor real. Mă pot detaşa de mine, pot trece uşor la persoana a III-a, ca atare îmi pot analiza sever, critic, creaţia, îmi pot „comenta” versurile şi textele epice.

În rest, sunt un om obişnuit, care stă într-un apartament de bloc şi care are o maşină obişnuită, medie.