Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI – 1 aprilie 2016 (18)

dialog-30-apr-searaCORNEL PAIU: Comentaţi afirmaţia următoare, vă rog: „Cultura oricărei naţii e împresurată de-o mulţime oarbă, gata a recădea în orice moment în barbarie.” (Mihai Eminescu)

LUCIAN STROCHI: N-aş crede că Eminescu e aici mizantrop şi elitist. Cred, mai degrabă, că Eminescu vine cu o idee interesantă: cultura – ca stare permanentă a unei naţii. O necesitate aproape fiziologică a omului. Deci NU unei culturi festiviste, ocazionale, intermitente, şi DA unei stări de culturalitate permanentă. Pe de altă parte, există certitudinea că, dacă printr-un cataclism oarecare, omenirea ar uita scrisul (deci şi cultura) am ajunge, în zece ani, în epoca de piatră. Deci Eminescu era temperat şi prudent când vorbea de „barbarie”. Cultura cere însă un efort constant şi sistematic de a se face cunoscută oamenilor. Câţi oameni, trecători incidentali, accidentali printr-o galeriei de artă pot interpreta un tablou, o lucrare de artă? Cine, citind o carte, o şi înţelege? Cultura presupune o iniţiere. Dar merită acest efort iniţiatic…