VULPEA – ilustratie de George Romila

V, v
VULPEA

Cine vrea sa prinda
O vulpe, sa stie
Ca nu exista
– Falsa pista –
Pana de vulpe la palarie.
Vulpea-i o oglinda
A contradictiilor omenesti,
Asa ca nu gresesti,
Daca spui ca-i un animal îndraznet
Poate nu ca un mistret,
Dar si temator, nelinistit si siret.
Concret:
E un animal discret,
Pâna ajunge-n cotet,
La gaini,
Acolo sa-i vezi coltii haini!
Le gâtuie de nu mai zic „pâs”,
Mai ceva ca un râs.
Vulpea argintie e erou creator;
Daca apare sub forma de nor
Alb, se spune ca e suflet de mort;
Pentru vânatori e suport
De glume – vezi vulpea bearca,
Când vânatorul încearca
Sa vorbeasca de-o coada de-un stânjen.
Vulpea e si erou de povesti,
Pacalind ursul, prea doritor de pesti,
Punându-l sa pescuiasca în balta cu coada
În balta-nghetata; când a tras, într-o parere,
Nu mai putea de durere,
De credeai ca i s-a rupt noada;
Vulpea e celebra si în fabula
Cerând corbului sa-i auda cântarea,
Minunata vocabula,
Asa ca, fatal,
Corbul a scapat bucata de cascaval;
Vulpea e dragastoasa
Si-alinta sotiorul, odorul;
Când e în capcana,
Îsi taie cu dintii piciorul
Si o ia, schiopatând, la goana:
Nu tine cont de rana,
Tine prea mult la libertate.
Si, peste toate,
E isteata:
I se citeste asta în ochi si pe fata.
Asa ca, sa nu-i cautam mereu culpe,
Numai pentru ca-i vulpe.

Lucian Strochi