CORNEL PAIU: Vă place să experimentaţi… Nici eu nu mă feresc de experimente… Până la urmă orice proiect literar, nu este altceva, decât un experiment, mai mult sau mai puţin reuşit. De dorit ar fi să fie reuşit 100% sau foarte aproape de proporţia de aur. Această vocaţie către experiment v-a fost apreciată de lumea literară. V-o apreciez şi eu cu sinceritate. De unde această vocaţie? Cui datoraţi curajul de a întreprinde atâtea şi atâtea experimente… literare, desigur? Deplin îndrăzneţe, vizionare, reuşite, împlinite etc.

LUCIAN STROCHI: Firii mele scormonitoare, iscoditoare. Totuşi, atunci când experimentez, nu am senzaţia că experimentez. Pur şi simplu aşa văd eu la un moment lucrurile. Dacă am nevoie de un cuvânt şi nu-l găsesc în română sau în altă limbă, îl inventez. Dacă supravieţuieşte, bine, dacă nu, nu merita să trăiască. La fel cu o imagine, cu o idee, cu un proiect. Am câteva invenţii, bineînţeles nebrevetate. Pot spune că sunt invenţii, pentru că au fost brevetate ulterior de alţii. Dar eu nu mă consider om de ştiinţă. Pot avea însă intuiţii, dintre care unele, sunt soluţii la unele probleme, invenţii. Dar cred că mai toţi oamenii sunt în această situaţie. Omul este inventiv. Din păcate pierde mult, temându-se de ridicol. Sau neinsistând asupra unui lucru, cu adevărat important. Interesant, prof. univ. Ioan Dănilă a vorbit despre „invenţiile” mele într-un articol recent din „Ateneu”, validându-le… Cred că orice creator experimentează. Nu vreau să comit erezii, dar şi noi, oamenii suntem experimentul cuiva…