CORNEL PAIU: Cum v-a influenţat pe dvs. spiritul de competiţie? Ce dinamică aparte stârneşte acesta în conştiinţa unui creator? Ce resorturi intime pune în mişcare?

LUCIAN STROCHI: Eu  nu am avut şi nu am decât doi adversari, e drept, extrem de redutabili, timpul şi cu mine. Timpul m-a învins aproape întotdeauna, m-a împins întotdeauna în criză (cine ştie şah, ştie la ce mă refer!), a fost întotdeauna necruţător, prea scurt, prea grăbit. În plus, nu întotdeauna a jucat corect cu mine. Pe mine m-am învins câteodată. Am avut puterea de a mă lupta cu mine însumi şi de a mă învinge uneori. În rest nu mă tem de nimeni, nici de Dumnezeu. Pentru că, în accepţia mea, Dumnezeu nu e răzbunător şi înţelege, ca nimeni altul, „greşalele noastre”.  În plus, mi se pare un orgoliu nemăsurat să cred că Dumnezeu îmi dedică din timpul său preţios, o clipă sau mai multe, doar mie.