ANCADA MARILOR IUBIRI MOARTE DAR NEMURITOARE

ANCADA-18Un domn scria, într-o celebră carte,
„Că marile iubiri sfârşesc în moarte”,1
Că giulgiul este vălul de mireasă 2
Şi cu doar durerea poţi face casă.
Şi iar citim, în a iubirii carte,3
De jurăminte sacre4, de sărutări,5
De nopţi fierbinţi6, de crime7 şi de trădări,8
De visele albe9, înmuiate-n moarte.10

Şi tot acelaşi domn distins mai zice,
De tinerele scufundate-n moarte:
De Laura11, Isolda12, Beatrice13
Frumoasă, mare carte, tristă carte.14
Trăim mereu aceeaşi carte, moarte,15
Nimic nu ne opreşte, ne desparte.16
Trăim mereu aceeaşi carte, moarte…

Lucian Strochi

ANCADA MARILOR IUBIRI moarte dar nemuritoare  18

 

1 Un domn scria, într-o celebră carte, 

„Că marile iubiri sfârşesc în moarte”, – această afirmaţie a fost rostită (şi scrisă!) de mai mulţi autori, aşa încât e imposibil de spus cui îi aparţine. Adevărul din acest aforism este însă de necontestat. Moartea iubiţilor le asigură acestora, paradoxal,  eternitatea, atât  lor, cât şi a iubirii lor.

2Că giulgiul este vălul de mireasă – atât mireasa cât şi moarta au faţa acoperită, indicându-se şi în acest fel despărţirea lor de lumea noastră.

Şi cu doar durerea poţi face casă. – durerea e ingredientul de bază al acestei situaţii.

3Şi iar citim, în a iubirii carte, – cărţile iubirii sunt multe, de la Biblie la Ars amandi, de la Kamasutra la Tratatul seducătorului, dar, de fapt, aproape toate cărţile de ficţiune atacă tema iubirii.

4De jurăminte sacre, – sunt enumerate toate ipostazele iubirii. Aici e o ambiguitate: jurămintele sacre pot fi cele rostite în faţa preotului la cununia religioasă sau pot fi rostite între ei, de iubiţi.

5 de sărutări, – sărutul este o pecete a dragostei, un jurământ mut, un „preludiu la unison”.

6De nopţi fierbinţi, – din nou ambiguitate. Nopţile fierbinţi sunt nopţile de aşteptare ale iubitului/iubitei sau sunt aşa din cauza iubirii fizice consumate noaptea (noaptea de dragoste).

7de crime –iubirea, ca şi religia a provocat multe crime, inclusiv sinucideri reciproce.

8 şi de trădări, – unde este iubire, trebuie să fie şi trădare. Trădarea poate fi trădarea partenerului sau a ta, trădare poate fi şi recunoaşterea iubirii.

9De visele albe, – s-a folosit vis în loc de noapte.

10înmuiate-n moarte.  –e vorba în primul rând de moartea iubirii. Cuvintele, rimele carte/moarte se repetă pe parcursul ancadei ce cinci ori, în fiecare din cele trei catrene, în distih şi în monostih, devenind  laitmotivul  textului. Binomul se justifică şi prin exemplele alese.

Şi tot acelaşi domn distins mai zice,

De tinerele scufundate-n moarte: 

11De Laura, – zice cu sensul de povesteşte. Urmează o enumerare a unor iubite celebre, dar care sunt unificate şi prin faptul că au murit foarte tinere. Laura: e vorba de Laure de Noves pe care Francesco Petrarca o întâlneşte în 1327 în biserica Sainte Claire din Avignon şi de care se îndrăgosteşte fulgerător şi iremediabil. Ei îi dedică poetul cea mai importantă operă a sa Rime in vita e morta di Madonna  Laura, cunoscută mai ales sub numele de Il Conzoniere  (Canţonierul), operă cuprinzând sonete, canzoni, sextine, balade şi madrigale. Laura moare în 1348, de ciumă.

12Isolda, Isolda trăieşte  o frumoasă şi incredibilă poveste de dragoste cu Tristan, cavaler de Cornwall, cel care îi ucisese Isoldei fratele, regele Irlandei, Morholt. Printr-o întâmplare, în loc să-i dea otravă, Isolda îi dă lui Tristan un elixir de dragoste, din care bea şi ea, cei doi trăind apoi un puternic sentiment de iubire. Povestea lor de dragoste a influenţat literatura de mai târziu, cum a fost povestea de dragoste dintre Lancelot şi Guinevere din ciclul arthurian, al Cavalerilor Mesei Rotunde.

13Beatrice…  e vorba de Beatrice Portinari, eroina din Divina Commedia lui Dante Alighieri. Cei doi se cunosc pe când aveau…nouă ani. Dante îl „trădează” pe Vergiliu şi va fi însoţit în Paradis de Beatrice. Peste încă nouă ani, Dante o vede a doua oară pe Beatrice, îmbrăcată în alb şi se salută.  Dante scrie sub imperiul emoţiei acestei întâlniri primele sale versuri. Beatrice va muri în 1290, la vârsta de 24 de ani! De remarcat că, deşi e vorba de iubite idealizate, pure, lucrurile în realitate nu stau întocmai aşa. Isolda se căsătoreşte cu unchiul lui Tristan, Mark  şi trăieşte în concubinaj, adulterin. Laura nu îi răspunde iubirii lui Petrarca, iar Beatrice se căsătoreşte din interes cu Simone dei Bardi, un bătrân bancher. Şi totuşi, cele trei sunt unele dintre cele mai idealizate şi idolatrizate femei din literatură!

14 Frumoasă, mare carte, tristă carte. –aluzie la marile cărţi având ca izvor povestea de dragoste între poet şi iubita sa ideală şi idealizată, dintre care două au fost deja menţionate.

15 Trăim mereu aceeaşi carte, moarte, – distihul se vrea un imn adus iubirii: primul vers este de tip sapienţial, conclusiv.  Carte şi moarte se reunesc acum sinonimic, într-un început de enumerare.

16  Nimic nu ne opreşte, ne desparte. – dar adevăratul vers conclusiv este acesta bazat pe trei negaţii, care devin, prin recul, afirmaţii.