CORNEL PAIU: Întreb cu insistenţă aceasta şi cu gândul la perioada importantă din punct de vedere liturgic pe care o parcurgem. Postul Mare, care totdeauna începe cu Duminica Iertării, marcată anul acesta pe 13 martie. De aceea, vă întreb ce înţelegeţi dvs. prin iertare? Este Lucian Strochi o persoană care iartă? Care credeţi dvs. că sunt roadele iertării? De data aceasta, cel care întreabă e preotul… Eu, preotul… cu plecăciune şi fără falsă smerenie, cerându-vă iertare pentru îndrăzneală!

LUCIAN STROCHI: Mărturisesc faptul că sunt pus într-o oare dificultate. Multă vreme am crezut că numai Dumnezeu are dreptul să ierte, să poată ierta. Cine sunt eu, nevrednicul, păcătosul să judec pe altcineva, să-l condamn, să-l pedepsesc, să-l lipsesc de libertate sau chiar să-l ucid în numele dreptăţii? Şi dacă mă înşel? Cred că mai simplu ar fi să spun că încerc revenirea la normalitate, la o situaţie iniţială. Prin urmare nu cred că noi trebuie „să iertăm greşiţilor noştri”. Mi se pare o trufie acest lucru.