CORNEL PAIU: Desigur, acestea au la bază scrieri literare celebre ale unor personalităţi literare de excepţie, care se bucură de recunoaştere universală: Franco Zeffirelli, Giovanni Papini…, dar, mai presus de acestea, izvorul principal de inspiraţie este Sfânta Scriptură. Mi-aş dori, să vă referiţi succint şi la acestea?

LUCIAN STROCHI: Sfânta Scriptură, Biblia, Cartea Cărţilor, oferă nenumărate subiecte; practic fiecare parabolă biblică a fost ilustrată, interpretată, tradusă, transpusă în diverse arte. Dacă am elimina tablourile cu subiect religios, biblic, am rămâne fără Renaştere, fără pictori de geniu, începând cu Giotto şi terminând cu iconarii de la Meteora. Există o muzică religioasă extraordinară, în care a excelat un J. S. Bach; dar şi Reqviemul lui Mozart este extraordinar.  Asta ca să dau doar două exemple. Pentru Quo vadis  Henrick Sinkiewicz  a primit premiul Nobel pentru literatură. Religia a fost extrem de generoasă cu mai păgânele arte. La noi au scris literatură religioasă de cea mai bună calitate Mihai Eminescu, George Coşbuc, Ion Creangă, Ion Luca Caragiale, Lucian Blaga, Tudor Arghezi, Vasile Voiculescu, Ioan Alexandru, Valeriu (Bartolomeu) Anania, Gala Galaction, Victor I. Popa, George Topârceanu, Mihail Sadoveanu, Nechifor Crainic, Radu Gyr, Octavian Goga, Gheorghe Simon, Cornel Paiu, Dorin Ploscaru, Constantin Hrehor. Aş spune chiar că nu există scriitor român care să nu fi tratat într-un fel sau altul un subiect religios, să nu se fi întâlnit cu religia. Icoanele pe lemn de Văleni, Războieni şi Râşca sunt celebre în întreaga lume; icoanele pe sticlă de la Nicula sunt adevărate minunăţii. Şi mai sunt şi frescele de la Voroneţ, Suceviţa, Moldoviţa, Arbore, Humor, Agapia, Horaiţa…Şi „Cimitirul vesel” de la Săpânţa. Există desigur şi scrieri antimonahale, cum sunt cele ale lui Damian Stănoiu, dar care se apropie mai mult de maculatură, decât de artă… Printre pictorii din Neamţ care au trata subiecte religioase sau au realizat inspirate icoane i-am putea aminti pe Florin Mircea Zaharescu, Mircea Răsvan Ciacâru, Dumitru Bezem,  Ioan Popei, Laurenţiu Dimişcă, Dumitru Mosor ş.a. În ceea ce mă priveşte, am atins în câteva rânduri teme religioase. De fiecare dată am avut, la sfârşitul povestirii un sentiment de reculegere, apoi unul de înălţare.