CORNEL PAIU: Ştiaţi că la Zurich există un Institut Central pentru Cultul Morţilor? Când am aflat de existenţa lui, sincer, curiozitatea mi-a fost stârnită, deşi se afla în vecinătatea unei involuntare crispări…  

LUCIAN STROCHI:  Nu ştiu cu ce se ocupă exact acel institut, dacă se ocupă exact de ceea ce e pus pe frontispiciu, şi atunci poate fi un institut de lingvistică sau de istorie a culturii; dar poate fi şi un institut care să fie preocupat de păstrarea fizică a unui decedat: tehnici de îmbălsămare,  saponificare, lignificare, criogenie, de folosire a genelor unui mort pentru o clonă. Domeniul mi se pare infinit. Până şi morga se ocupă de cultul morţilor încercând să stabilească cauza morţii, să menţină cadavrul în condiţii cât mai bune până la înhumare, să identifice un cadavru etc.. Să nu uităm că Egiptul acorda cultului morţii o importanţă extraordinară şi dacă acceptăm ideea vieţii de dincolo de moarte, atunci e clar că mortul trebuie pregătit pentru noua sa viaţă. Pe mine nu mă deranjează existenţa unui asemenea institut. Mă deranjează un institut care să se ocupe de producerea morţii. Şi din păcate au fost asemenea institute. Şi poate că mai sunt…