CORNEL PAIU: Mai nou se vorbeşte despre „contra-globalizare”, ori despre „planetaritate” şi „planetarizare”… Cum vedeţi dvs. această reinterpretare, delimitare, defragmentare, sau, poate, refragmentare, reactualizare, reorganizare etc.?

LUCIAN STROCHI: Românii au o vorbă: „Aceeaşi Mărie, cu altă pălărie.” Francezii vorbesc de o „Aceeaşi Marie, altfel coafată.” Nu e cam acelaşi lucru? Chiar dacă Maria a devenit Janette…

CORNEL PAIU: Vă rog să faceţi distincţia cuvenită dintre termenii „conotaţie” şi „denotaţie”. Ce termeni le-aţi alătura acestora? De ce?

LUCIAN STROCHI:  Se referă la cuvânt la sensurile acestuia. Denotativul este sensul propriu, de dicţionar al unui cuvânt. De exemplu: casă – definită drept o construcţie menită să-l adăpostească pe om, etc. Acesta e sensul propriu. Sensul conotativ este sensul figurat, cuprinzând toate celelalte sensuri ale cuvântului, în afară de cel propriu. De exemplu, pentru casă: a face casă bună cu cineva, a nu da din casă, casa apelor, casă de piatră etc. Evident, sensul conotativ e cel care interesează cel mai mult literatura. Pentru că multe asemenea sensuri devin figuri de stil.