Aţi fost nevoit, vreodată, să intraţi pe fereastră, în sens propriu, dar şi figurat?

LUCIAN STROCHI: Orice om cred că a trăit o asemenea aventură. Cel mai simplu, intri pe fereastră atunci când ai pierdut cheia de la uşă. Ţin minte că două poetese, (Florenţa Albu şi Ileana Mălăncioiu – dacă nu mă înşel) pierduseră sau rătăciseră cheia de la camera din vila lor. Împreună cu un coleg din Craiova, eram bibliotecari amândoi, la reciclare la Cumpătul, lângă Sinaia, am escaladat clădirea, am intrat pe fereastră şi am deschis uşa. Tulburate, poetesele  ne-au mulţumit, întrebându-se ce ne-ar putea da pentru efortul nostru. Nu am fost inspirat: ar fi trebuie să le cer câte un vers… Altfel nu am folosit fereastra pentru evadări. Mi se părea sub demnitatea mea (chiar dacă eram copil) să ies pe fereastră…