VI
timpul s-a oprit într-o veşnică arşiţă
într-o permanentă amiază
spaţiul se descoperă pe sine bolnav palid în metastază
luna e mereu în aceeaşi fază
în harţi
şi e mereu doar ziua de marţi
prea abstract prea abstract protestează cititorul
vezi că te fură rima dacă ai putea găsi altceva
ceva între sunete şi care să nu fie linişte pauză tăcere
auzul meu a găsit miere fiere durere
dar trec mai departe
despicat ca o carte
prea abstract prea abstract
act antract contact contract
sunt sufocat de cuvinte de rime ca de o anaconda
ce nume frumos pentru o actriţă
să fie acviliţă
să fie pestriţă
timpul s-a oprit într-un roşu permanent
răsărit sau apus n-o poate spune nici lumina învinsă
prelinsă pe undele râului care şi el s-a oprit
panta rhei e acum pantelei
vecinul meu cu o casă ciudată cu un turn
rămas la roşu de cărămidă
şi care a rămas mut după un fulger
şi care iese dimineaţa la peşte
peşte peşte mămăliga prăpădeşte
soarele e o mămăligă roşie
de un roşu permanent şi dement
răsărit sau apus nici boabele
de porumb n-o mai pot spune
dă doamne o ploaie cu spume
cum n-a mai fost alta în lume
vecinul meu pantelei se îneacă
şi sufletul lui după trei zile
se preschimbă într-o vacă

Lucian Strochi