CORNEL PAIU: La acest proces de esenţializare ce factori participă?

LUCIAN STROCHI: Inteligenţa, spiritul critic, echilibrul, opinia celorlalţi, epoca, propria noastră memorie, memoria colectivă.

CORNEL PAIU: Cine şi ce deliberează, hotărăşte şi argumentează esenţializarea, caracterul esenţial al unei opere?

LUCIAN STROCHI: Sunt factori previzibili şi imprevizibili. Uneori o operă apare într-un context fast, paradoxal, într-un moment de criză a valorilor. Alteori ea răspunde unei sensibilităţi publice, sociale de moment. Esenţializarea o va produce însă timpul şi autorul. Nu cred că e vorba de premeditare, de antecalculaţie. O operă trebuie să reflecte spiritul timpului. Homer scria Iliada pentru că epoca sa era una eroică. Şi tot Homer scria Odiseea pentru a reflecta spiritul grec: inteligent, aventurier, eroic, nostalgic, având vocaţia spaţiilor infinite, cultul familiei etc. Pentru a defini spiritul rus, Tolstoi a scris Război şi pace, iar Dostoievski Fraţii Karamazov. Romanele lui Balzac au fost scrise atunci când trebuiau scrise. Mai mult au fost scrise realist, pentru că realismul caracteriza opera sa. Rebreanu a scris Pădurea spânzuraţilor atunci când trebuia. Dacă ar fi scris-o ieri, nu cred că ar fi înţeles-o la justa ei valoare, cineva.