Să fii în ale iubirii palate,¹
Să iubeşti şi să fii la rându-ţi iubit,²
Să fii mai puternic, ca un prinţ, rege,³
Şi sub ochi să-ţi crească imense, mari bogăţii.⁴

 

Să fii capabil de cele mai mari nebunii,⁵
Să fii, pentru supuşi, spadă şi lege.⁶
Să fii, mai mult ca povestea⁷, un mit,⁸
Să fii toate acestea, da, se poate.⁹

 

Aripi să ai¹⁰, cerul să poţi să-l străpungi,¹¹
Să poţi pământul să-l duci în spate,¹²
Să cunoşti taine, secrete din ape,¹³
Să fii frumos ca un alt, alb curcubeu.¹⁴

 

Puternic să fii, fulger albastru¹⁵, zeu,¹⁶
Să fii pretutindeni¹⁷, să fii aproape,¹⁸
Spaţii infinite să poţi străbate,¹⁹
Cu roua nemuririi să te ungi…²⁰

Lucian Strochi

 

LUCANSA EROULUI DEVENIT NEMURITOR

Să fii în ale iubirii palate,¹  –această lucansă este dedicată eroului, eroismului, nemuririi. Şi această lucansă este construită pe anaforă, pe repetarea obsedantă a verbului a fi (de 11 ori), a conjuncţiei să (de 20 de ori, mai mult de una pe vers!) cu valoare imperativă ca sens şi conjuntivală prin formă. De aici şi o ezitare metafizică, un fior existenţial, o vibraţie neobişnuită, între afirmaţie şi îndoială. Cele două lucanse sunt relativ independente. Prima este cumulativă, având ultimul vers conclusiv: „Să fii toate acestea, da, se poate”.  A doua lucansă pregăteşte versul final al întregii lucanse, vers memorabil, unul dintre cele mai tulburătoare din câte am scris: „Cu roua nemuririi să te ungi…” Dacă prima lucansă este adresată mai mult omenescului, cea de a doua naturii noastre divine. Eroul este un bărbat, un cuceritor, un demiurg, având o natură duală. Prin faptă el este muritor, prin destin  şi prin semnificaţia faptei, nemuritor. Ale iubirii palate –sintagmă interesantă datorită cuvântului palate. Palatul fascinează, fiind pentru mulţi un teritoriu interzis misterios. Ion Barbu vorbeşte de „palatul de gheaţă al gândirii”, palatul sugerând bolţi, arcuri gotice, dar şi o viaţă cu multe iubiri la vedere sau secrete.

Să iubeşti şi să fii la rându-ţi iubit,² –ambiguitate. Nu ştim dacă iubit e substantiv sau verb la participiu (adjectiv)

Să fii mai puternic, ca un prinţ, rege,³ iubirea îţi dă puteri nebănuite; de asemenea eroismul. De fapt regii, prinţii îşi aveau originile în strămoşi glorioşi, care se comportaseră eroic într-o luptă sau într-o situaţie dificilă.

Şi sub ochi să-ţi crească imense, mari bogăţii.⁴  e vorba fie de bogăţiile cucerite în urma unei lupte, fie de bucuriile, bogăţiile spirituale.

Să fii capabil de cele mai mari nebunii,⁵ –actul eroic presupune adesea un dram de nebunie. Din această cauză eroismul nu poate fi înţeles de omul comun.  Se vorbeşte adesea de „un curaj nebun”.

Să fii, pentru supuşi, spadă şi lege.⁶ –rolul eroului este acela de a proteja, de a apăra o comunitate, dar şi dea impune legea şi dreptatea prin forţă (spada).

Să fii, mai mult ca povestea⁷, eroii există atâta timp cât există povestea. Orice faptă eroică nu rămâne în istoria curentă sau eternă dacă nu este povestită, narată. Nu întâmplător toate epopeile sunt poeme epice, narând întâmplări extraordinare.

un mit,⁸ –povestea este temporală, mitul este o poveste atemporală, dar şi o un arhetip, o schemă de gândire şi de acţiune. Eroul devine mit atunci când acţiunea sa devine exemplară, încărcată se simboluri, de sensuri, justifică un grup, un popor, o naraţiune.

Să fii toate acestea, da, se poate.⁹ –Eroul este o sumă de calităţi, de acte, de naraţii, de sintagme.

Aripi să ai¹⁰, –aluzie la Icar, unul dintre emblematicii eroi ai umanităţii (alături de Dedal, Hercule, Prometeu, Atlas, Sisif, Arahne, Tezeu etc.)

cerul să poţi să-l străpungi,¹¹– eroul poate sfida chiar şi zeii, divinitatea, chiar dacă poate fi învins.

Să poţi pământul să-l duci în spate,¹² –aluzie la Atlas, dar şi la toţi eroii care i-au servit pe pământeni.

Să cunoşti taine, secrete din ape,¹³  – eroul este şi un iniţiat, un proprietar de secrete. Apa are mai multe secrete decât pământul.

Să fii frumos ca un alt, alb curcubeu.¹⁴– aluzie la atâţia eroi frumoşi, unii victime ale unor zeiţe, cucerite tocmai de frumuseţea lor fizică

Puternic să fii, fulger albastru¹⁵, – aluzie la Zeus (Jupiter), a cărui armă principală este fulgerul. Fulgerul albastru presupune şi ideea de celest.

zeu,¹⁶ –eroul poate fi la fel de puternic ca un zeu, îl poate chiar învinge, dar zeul este nemuritor, pe când eroul, nu.

Să fii pretutindeni¹⁷, – ubicuitatea, posibilă în cazul zeilor, este posibilă şi în cazul eroilor, prin faima acestora, prin faptele care pot influenţa chiar popoare şi teritorii întinse.

să fii aproape,¹⁸ – eroul este totuşi umanizat, mai aproape de oameni decât un zeu

Spaţii infinite să poţi străbate,¹⁹ –aluzie poate la eroi transformaţi în constelaţii

Cu roua nemuririi să te ungi…²⁰ –acest vers reclamă dreptate pentru eroi. Şi eroii, nu doar zeii, au dreptul la nemurire, în primul rând prin păstrarea imaginii lor în memoria noastră colectivă.

Lucansa este dublă, având următoarele rime:

 

palate  –   poate –  spate –  străbate 

  iubit –  mit

  rege  – lege 

  bogăţii –  nebunii

  străpungi  – ungi

  ape –  aproape 

  curcubeu –  zeu