XVIII
în fond ne spunea un nebun
fiecare din noi trăim două vieţi
una reală
cea de fiecare zi
şi una virtuală
cea de fiecare noapte
numai că nu ştim niciodată
care viaţă e reală
şi care virtuală
un chinez visa că e un fluture
care visa că este un chinez
care visa că este un fluture
lumea noastră nu e altceva
decât visul de moarte
agonia
din capul unui zeu
decapitat care rătăceşte prin univers
viaţa e vis şi visul poate fi moarte
poate că nu suntem decât o pagină de carte
(cine ne citeşte cine ne împarte)
poate că nu suntem decât amintirea unui zeu
e suficient să se gândească la altceva
şi noi să coborâm în uitare
(atunci nu ne mai doare)
în nefiinţă
(prin propria noastră neştiinţă)
în eternitate
(unde totul se poate)
poate că dragostea însăşi nu e
decât o maladie albastră
o febră a zeului
a celui care ne gândeşte
în fond spunea un nebun
fiecare din noi trăim două vieţi
în fond spunea alt nebun
fiecare din noi trăim o mulţime de vieţi
de aceea suntem nemuritori
sau poate că trăim o singură viaţă
o dată de două ori
în fond spunea alt nebun
trăim o mulţime de vieţi
una în prelungirea celeilalte
poţi fi într-o viaţă crevete
în alta erete
într-o viaţă prinţesă posacă
în alta înţeleaptă sfântă vacă
poţi fi pe rând capsulă de mac
yac gândac cazac brotac gânsac
cel mai tăcut dintre nebuni a spus doar atât
eu venisem să vă ţin doar de urât
dar pentru că m-aţi provocat
vă spun răspicat
hotărât
la urma urmelor toţi suntem atinşi de scleroză
ca să ne salvăm
fraţilor
să credem în metempsihoză

Lucian Strochi