CV (19)

cv-19XIX
cu un surâs un zâmbet un cuvânt
mă ascund în pală subţire amăgitoare de vânt
e un fel de ceaţă uscată e un fel de smog
nu mi se mai vede nici cornul de inorog
iarna făpturii mi-e cald şi tihnit bârlog
pentru cuvintele rămase
descărnate de timp stelare oase
mă-nchin şi mă rog
poveştile lumii sunt acum farse
păşunile raiului sunt acum arse
ca-ntr-un peisaj neterminat de van gogh
soarele e negru e roşu e albastru e un drog
cuvintele îmi adulmecă mâinile
sufletul ca un buldog
singura carte nescrisă şi lipsă
e o apocalipsă

Lucian Strochi