LEMA

lema-7Dacă sămânţa1 e prăbuşirea copacului în sine,2
Dacă ochiul3 e prăbuşirea luminii în sine,4
Dacă zborul5 e prăbuşirea păsării-n sine,6
Atunci cuvântul7 e prăbuşirea mea8, în Sine.9

Lucian Strochi

 

LEMĂ 295

 

Dacă sămânţa1 –ultima lemă este extrem de simplă, dar de o expresivitate remarcabilă. Conţine, în doar patru versuri, patru mişcări. Prima se referă la seria logică sămânţă – ochi – zbor  – cuvânt, plecându-se de la concret la abstract;  a doua la seria de anafore sub semnul lui dacă, specific teoremei, iar atunci pune concluzia; a treia serie logică este copacul –lumina – pasărea – eul liric (poetul), un joc între concret şi abstract (concret-abstract-concret-abstract) copacul fiind solidar cu pasărea, iar lumina cu poetul. Ultima serie logică este repetarea obsesivă a lui e prăbuşirea, sugerându-se  o mişcare centripetă, de concentrare, de reîntoarcere la esenţe.

e prăbuşirea copacului în sine,2 sămânţa este devenirea copacului în el însuşi după ciclul sămânţă – copac – sămânţă. Sămânţa devine o lamură pentru copac, întrucât îl conţine, fiind şi partea cea mai bună a sa, având capacitatea de a-l reproduce

Dacă ochiul3 – ochiul este organul vederii, dar şi o prelungire a creierului. Ochiul este un organ al simţului, dar şi al gândirii,(v. cecitatea, orbirea psihică)

e prăbuşirea luminii în sine,4lumina se prăbuşeşte în ea în două cazuri: atunci când devine captivă din cauza unor forţe gravitaţionale colosale, devenind neagră (gaură neagră) sau atunci când nu poate fi privită, din cauza unei obturaţii sau a unui defect al ochiului.

Dacă zborul5 –zborul rămâne principala aspiraţie şi obsesie a omului.

e prăbuşirea păsării-n sine,6pasărea se prăbuşeşte în sine prin zbor;  ca şi cum ar încerca să intre într-o pâlnie, zbaterea aripilor părând dramatică.

Atunci cuvântul7  – cuvântul este cel mai greu de definit. Este realitatea ultimă a universului, întrucât este atât de încăpător încât poate intra în el orice obiect, chiar universul însuşi prin definire.

e prăbuşirea mea8, – într-un titlu de volum mă declaram purtător de cuvânt. De fapt suntem sclavii cuvintelor, dar prin acceptarea acestei condiţii suntem oameni şi zei. Până la urmă cuvântul reprezentă pentru mine ce reprezintă sămânţa pentru copac, ochiul pentru lumină. zborul pentru pasăre. Cu alte cuvinte cuvântul e sămânţa mea, ochiul meu, zborul meu.

în Sine.9cuvântul sine se poate referi la aspectul construit social al unei persoane, a noţiune fundamentală în psihologie, la spiritualitate, la valorile pe care le acordă Sinelui Carl Gustav Jung. Sine se referă la propria persoană şi este sinonim cu fiinţă. Sinele este diferit de Eul personal. Sinele este baza arhetipală a Eului, între ele existând o relaţiei de inerenţă. Sinele este considerat totalitatea conştiinţei, el fiind baza întregii experienţe, mediul şi matricea conştientizării, el conţinând Eu. Sinele transpersonal pare o reformulare a noţiunii de atman din hinduism (prin atman înţelegându-se şi act, faptă).