CORNEL PAIU: La fel, cât de pudic sau dimpotrivă a fost Eminescu în creaţia sa? Dar în viaţă, în viaţa de zi cu zi, în viaţa publică?

LUCIAN STROCHI: Eminescu este un pudic. Erotismul poeziilor sale este unul discret, distilat, pudic, ferit parcă de ochii lumii. Nu întâmplător poezia sa de dragoste este filtrată prin sita visului. Totuşi, în unele variante, poezia poate deveni ceva mai…indecentă, poezia ceva mai impudică: „Să te văd (de)odată goală/de la cap pânˊ la picioare… Eminescu părea neglijent cu propria-i persoană. Odată Maiorescu i-a dat ceva bani ca să-şi cumpere „haine şi ghete”. Eminescu s-a prezentat la casa ministrului la fel de …impudic. La reproşul ministrului, Eminescu a răspuns candid la întrebarea de ce nu şi-a luat îmbrăcămintea şi încălţămintea sugerată: „Cum nu mi-am luat? Şi a arătat un pachet în care erau două ediţii splendide din Heine şi Goethe!