Cornel PAIU în dialog cu Lucian STROCHI– 6 iulie 2016 (5)
CORNEL PAIU: Sau la noi, încă, un Caragiale, un Macedonski, un Nichita, un Labiş, un Arghezi, un Sorescu…? Cât de sinceri, cât de pudici, cât de impudici?
LUCIAN STROCHI: Există o carte a lui René Girard care se numeşte Minciună romantică şi adevăr romanesc. Întreaga literatură, artă în general se bazează pe iluzie, pe deformare (ce e altceva hiperbola? – de exemplu), până la urmă pe ficţiune, adică o recreare adevărului, altfel spus pe o minciună. Deci sinceritatea, pudoarea, impudoarea nu sunt nici termeni estetici, nici repere psihice, nici etaloane ale artei, concepte operatorii. Şi ca să închid subiectul, să evoc şi să invoc câteva cuvinte ale lui Shakespeare: Dar mai presus de toate să-ţi fii credincios ţie însuţi/Şi aşa cum ziua urmează nopţii/ Nu vei trăda pe nimeni. Practic orice scriitor trebuie să fie sincer cu el însuşi: netrădându-se, nu va trăda pe nimeni…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.