Poemele pendulează între imagini dilatate statice, supuse contemplaţiei şi meditaţiei:

Lacrimile care au curs/au fost strânse cu grijă -/devenise un fel de obicei personal,/un fel de beţie! LUĂRI DE POZIŢIE şi ca într-un delir proleptic, pre viziuni: În parlament cleveteala se vinde cu milionul/şi răsar peste noapte partidele ca ciupercile!/Explodează în stele de-atâta intrigă atomul;/la tarabe se scumpesc de mâine scovergile! PARLAMENTARĂ

Din acest moment se declanşează apocalipsa. Victor Stan intră în Infern asemenea lui Dante. Numai că Victor e singur: mirosind a carne de tun/cernitele, roase nelinişti/în căţui ierbivore de viplă/le presimt arzătoare //lujerii lăcrimaţi silabisind cuvinte sacre/din noaptea învierii/lângă turnul de piatră cu nervii duioşi!... LUJERI LĂCRIMAŢI sau: Tăcerea din peşteri a dat buzna în străzi!/Valul sângelui ne inundă pe toţi!/Toţi suntem fraţi, surorile, copii/şi părinţii aceluiaşi sânge! LACRIMA ÎMBRĂCATĂ ÎN CĂMAŞĂ DE FORŢĂ şi încă: Îmi potrivesc bătăile inimii să-i pot strivi /cu aripa râtul şi dogmele împuţite!/Cuvinte otrăvite îi arunc în obraz/întărtându-mi pulsul care nu mai bate normal!//Pofta lui de-a ucide îi încearcă gâtlejul,/îi destinde pielea scofâlcită a capului,/zdreanţă paranoică hulită de toţi! //Îmbrăcat în haine de gală/cel mai hulit dintre pământeni/îşi face loc cu coatele/printre piramide de cadavre şi cranii CEL MAI HULIT DINTRE PĂMÂNTENI

Amestecul de concret şi abstract e năucitor, dând impresia unui basorelief unic: Pe câmpul de luptă, moartea e ca o Lună /de miere îmbrăcată în haine de gală  îţi dă buzna /în suflet să-ţi ţină de urât, /se hlizeşte la tine strângându-te de gât.//Sentimentele nemiloase te aclamă vertiginos/înmânându-ţi legitimaţia de liberă trecere/parafată de mâna ucigaşă a gâdelui./Libertatea, Doamne, nu poate fi împuşcată. SÂNGERÂND VEŞNICIA sau: Schija unui glonţ otrăvit,/în zori mi-a ucis o metaforă./Am rămas mai puţini c-un luptător./Liniştea cuibărită în trestii/a decedat în post. GLONŢUL OTRĂVIT

Din când în când înregistrăm câte un contrapunct, o pauză necesară ochiului să-şi revină, să revină la imaginile cu care fusese obişnuit până atunci: Pe atunci, împreună cu mulţimea ieşită în stradă ne cantonasem speranţele şi insomniile/nopţilor de coşmar în turnul de veghe al televiziunii./Fiecare din noi aveam contabilizate sentimentele/în arhive migălos ticluite cu vise şi vieţi expirate.//Cei care se opuneau /erau nevoiţi să se retragă din istorie/filozofi, poeţi, actori, coate-goale, generali, ofiţeri, boschetari sau soldaţi,/fără să mai poarte asupra lor oarecari certificate! CRIMA PERFECTĂ

Acelaşi contrapunct (îi)traversează creierul: Din când în când, moartea, vulpe vicleană,/dă buzna prin visele mele,/îmi citeşte manuscrisele,  /turnându-mi venin în cuvinte, MOARTEA ÎMI CITEŞTE MANUSCRISELE

Totul pare o frescă, demnă de „muraliştii” Siqueiros, Orozco sau Rivera:

Lângă gardul de sârmă ghimpată/îmi împart pâinea cu soldatul de-alături./(E mult mai tânăr ca mine)./Sufăr şi tac./E bună şi dulce pâinea îngheţată a ţării!//Strigătul mulţimii stă agăţat de turla bisericii,/un pâlc sofisticat de calomfiri:/,, o-lele, o-lele, /unde dragoste nu e nimic nu e!”

//Umbrele delirează printre turnuri şi ziduri;/gloanţele muşcă lacome /din întunericul fără sfârşit.//Tâmplele mele îndrăgostite /au încărunţit cam prea devreme./Îmi fac loc stelele printre arsenalele militare./Ajung în locul ştiut clătinându-mă!… ÎMI ÎMPART PÂINEA CU SOLDATUL sau: De sub umbra de brustur răsar degete străvezii,/sprânceana unui înger subţire/ucis de-o cometă cu gloanţe Dum – Dum!/Iar peste tot podeaua de frunze/mânjită cu aburi de sânge./Lujerii plopilor în văzduh par stâlpi /pentru spânzurători! VIDEO

Sau de grafica atât de impresionantă, de halucinantă  a lui Marcel Chirnoagă. Ai impresia că nu mai sunt cuvinte, că acestea au explodat, culoarea devenind atotbiruitoare: Zăpezile se bulucesc în haznale/laolaltă cu aripile huhurezilor, /hieroglife cu gheare tocite de ziduri./Moartea smulgându-se din prelungi cavalcade./Culorile se scurg incendiate. NINGE PESTE ŢARINI

Totul e altfel, ca şi cum ai deschide pentru prima oară ochii: Obrajii Lunii îmi par/mânjiţi de sânge! PEISAJ DE FRONT

Ne întoarcem la convoaiele ca un miriapod din Ciclul Morţii lui Camil Petrescu: Priviţi-i pe străzile mânjite cu sânger/purtându-şi povara cuvintelor!/Convoaiele, miriapozi cu pasul greu, /ne-zburător,duc în spate un război de sute de ani! FRUNŢI AUREOLATE

Asistăm la imagini în premieră, filmate de o cameră de luat vederi care a înnebunit:

Imagini însângerate se perindau cu încetinitorul;/pietrele se auzeau hăulind;/platanii din parc  – semne schiloade/o ploaie apăsa pe meninge! BÂTLANI DAU BUZNA PRIN CRÂNGURI

Lucian Strochi