CORNEL PAIU: Ce aţi risipit (fără a avea mare sau mică pagubă, însă!)? Ce aţi lua înapoi/ îndărăt?

LUCIAN STROCHI: Ce am risipit şi nu-l mai pot lua înapoi este timpul, marele meu duşman şi prieten.

CORNEL PAIU: Ce similitudini percepeţi/ intuiţi între „labirint” şi „ceaţă”?

LUCIAN STROCHI: Şi labirintul şi ceaţa sunt piedici pentru privire. Labirintul îţi oferă prea multe posibilităţi, ceaţa prea puţine. Labirintul este o creaţie umană, rol al unui geniu cam straniu, Dedal, iar ceaţa este o răzbunarea a naturii.