Citesc în Upanişade²

Despre fantastice cavalcade³

Şi înţeleg

De ce un cal

Nu e un animal,

Ci universul întreg.⁴

Pe înţelesul tuturora:

Capul calului e aurora;⁵

Soarele e ochiul⁶, iar vântul

E sufletul ce-a cunoscut cuvântul;⁶

Munţii – ficatul şi plămânii;⁷

Lunile şi zilele săptămânii –

Articulaţiile;⁸

Spaţiile

Se ascund în pântec;⁹

Nechezatul este cuvânt şi cântec;¹⁰

Partea din faţă a corpului e soarele la răsărit;¹¹

Trupul e anul¹², crupa este asfinţit; ¹³

Fluviile sunt venele¹⁴, focul – grumazul¹⁴;

Cerul – spinarea¹⁵, şaua – talazul¹⁶;

Polii – flancurile¹⁷, emisferele – coastele¹⁸;

Oasele – astrele¹⁹;

Nourii – carnea¹⁹, zilele şi nopţile, călătoarele –

Picioarele²⁰;

Urina este ploaia²¹, pământul – pielea²²;

Arborii şi ierburile – coama²³.

Când cunoaşte teama,

Din tremurul lui se naşte tunetul,

Sunetul.

Părăsite şei sunt munţii:²⁴

Caii au fugit prin văi;

Nările răcoroase sunt peşteri:²⁵

Caii au fugit prin văi;

Pătură, după goana nebună, pădurea:²⁶

Caii au fugit prin văi;

Brazii-s verde nechezat:₂₇

Caii au fugit prin văi;

Luna – o potcoavă de argint:²⁸

Caii au fugit prin văi;

Pinten al lumii mi-i ochiul:²⁹

Caii au fugit prin văi…

În mod curent

Rolul calului e ambivalent:³⁰

Pur

Şi impur; ³¹

Solar

Şi funerar;³²

Uranian

Şi chtonian.³³

Chiar zeii erau hipios³⁴, cabalini:

Poseidon³⁵, Artemis³⁶, Demeter³⁷.

Deşi erau aproape de cer,

Drept cai erau veneraţi

De către bărbaţi.

Dar caii nu erau numai sus:

Se spune despre Cirus³⁸

Că a fost desemnat drept rege

De nechezatul unui cal³⁹, după o lege

Nescrisă.

Calu-i mereu o legendă deschisă:

Nici biblica apocalipsă⁴⁰

Nu duce lipsă

De reprezentări de cai: calul alb⁴¹

E duşmanul venit din afară, făcându-te slab;

Calul roib⁴² înseamnă război

Venit din cer, peste noi,

Fără veste;

Calul negru⁴³ – foametea este.

Şi, ca să respectăm cutuma:

Calul vânăt⁴⁴ e ciuma.

Şi, mai scrie la carte,

După Artemidoros⁴⁵

Citire:

„A visa un cal e o prevestire

De moarte”.

Mai sunt şi cei nouă cai ai lui Helios⁴⁶

Înaripaţi, aruncând flăcări pe nări,

Până la mari depărtări;

Noaptea se odihneau în insula Preafericiţilor,⁴⁷

Pe ţărâmul Eladei, sau în ţara sciţilor,

Unde se hrăneau cu iarbă magică.

Dar a fost şi o istorie tragică:

Phaethon⁴⁸, fiul lui Helios – cam uşuratic,

Cam fanfaron:

A vrut să conducă şi el carul solar.

Numai că, speriaţii

Cai au luat-o ca disperaţii,

Prin spaţii,

Pârjolind pământul şi constelaţii.⁴⁹

Lucian Strochi