CORNEL PAIU: Literatura e plină/ înţesată/ asediată/ populată de „draci”, la figurat desigur, deşi mă tentează să spun că şi la propriu… Ha ha ha… Aşadar nu mă refer la creator, ci la creaţie… deşi ar trebui să ţinem cont de acei simpatici (chiar la modul absolut) demoni ai creaţiei (demonii creaţiei). În fine, v-aş propune să ne amintim de câţiva dintre ei… Începând, poate, cu cei din Biblie…

LUCIAN STROCHI: Părinte, cred că ştii mai bine decât mine care sunt demonii biblici. Dacă ne referim însă la „demonii creaţiei”, mărturisesc că în copilărie l-am crezut şi pe Dumnezeu ca având porniri demoniace. Dar până la urmă creaţia sa nu e cel mai rău lucru dintre cele posibile. Nu ştiu dacă e o erezie ceea ce spun, dar cred că avem nevoie şi de rău, pentru a aprecia binele. Aşa cum lumina are nevoie de întuneric. Dacă lumea nu ar fi într-un echilibru indiferent (termenul e din fizică), nu ştiu cum ar arăta universul.