Caii au fugit prin văi;

Nările răcoroase sunt peşteri:²⁵ –hiperbolă augmentativă, dar care nu contrazice imagistic ideea de curent şi de răcoare.

Caii au fugit prin văi;

Pătură, după goana nebună, pădurea:²⁶ –hiperbolă augmentativă.

Caii au fugit prin văi;

Brazii-s verde nechezat:²⁷ –metaforă subtilă, care se transformă de fapt într-un oximoron.

Caii au fugit prin văi;

Luna – o potcoavă de argint:²⁸ –luna apare ca o amprentă a potcoavei calului. E şi o formă de protest împotriva acaparării lunii de către „coarnele” taurului cu toate simbolurile care se deduc din această acaparare.

Caii au fugit prin văi;

Pinten al lumii mi-i ochiul:²⁹ –metaforă interesantă, concretizând, materializând un abstract (privirea devine pinten).

Caii au fugit prin văi…

În mod curent

Rolul calului e ambivalent:³⁰ – într-adevăr calul este animalul cel mai ambivalent dintre toate celelalte animalele simbolice, heraldice, fantastice, sălbatice sau domestice.

Pur

Şi impur; ³¹   -simbolistica atât de bogată a calului este cu polarizări puternice: pur şi impur, solar şi funerar, uranian şi htonian, prevestire a fericirii şi purtător de moarte. Se spune că un cal este atât de curat, încât, oricât de însetat ar fi, nu bea apă din găleata din care a băut omul.

Solar

Şi funerar;³² – calul se iscă din tenebre în chip de cal-şarpe şi îşi încheie cursa sub aspect de cal înaripat. Interesantă e trecerea de la cal la  şarpe ca mesager al morţii. Iată o frumoasă poveste, auzită de mine în copilărie: „Se spune că era odată un cneaz care avea un cal pe care îl iubea foarte mult. Cneazul a vrut să afle de la un ghicitor în stele, când şi de ce va muri. Ghicitorul a cercetat zodiile, apoi i-a spus mohorât cneazului. Vei muri din cauza celui mai drag lucru pe care îl ai: calul tău. Cneazul s-a întristat, a vrut să ucidă calul, dar s-a răzgândit şi şi-a trimis calul departe, în deşert, împreună cu o slugă credincioasă. A aflat peste un an că bidiviul său drag murise şi a hotărât să meargă până la el, să-l mai vadă o dată. Numai că drumul a fost lung, greu, plin de primejdii şi a durat mult timp. Când a ajuns în deşert, şi-a găsit slujitorul care i-a spus că da, calul a murit şi i-a arătat o hârcă albită de timp, ultimul semn al calului. Cneazul s-a apropiat de hârcă şi a avut un moment de trufie: a dat cu piciorul în  hârcă, spunând: Na, că te-am învins! Se gândea că îşi învinsese, prin moartea calului, destinul. Numai că din hârcă a ieşit un şarpe veninos, care l-a muşcat de picior şi cneazul s-a stins în scurtă vreme. Destinul nu fusese înfrânt…”

Uranian

Şi chtonian.³³  -această „devenire” explică de ce calul este considerat un simbol al timpului.

Chiar zeii erau hipios³⁴, cabalini: Zeii greci, precum Poseidon, Demeter, Artemis erau zişi hippios,cabalini. Apollo împrumută frumuseţea profilului său de la cel al calului.

Poseidon³⁵, –Poseidon hippios era venerat într-o pădure sacră din Beoţia şi hotăra cum vor fi conduse atelajele.

Artemis³⁶, –Artemis polos comanda fantomele şi vânătorile infernale conduse de iepele ei.

Demeter³⁷. –Demeter hippia, zeiţa agrară şi htoniană, era adorată în Phigalia sub înfăţişare de cal.

Deşi erau aproape de cer,

Drept cai erau veneraţi

De către bărbaţi.

Dar caii nu erau numai sus:

Se spune despre Cirus³⁸ – Cirus al II-lea cel Mare (600-530 î.Hr) a fost unul dintre cei mai importanţi regi ai perşilor. El a făcut din Persia, până atunci o provincie modestă, cel mai mare imperiu din timpul său. El este primul care acreditează ideea de imperiu. A îmbinat strălucit forţa cu diplomaţia.

Că a fost desemnat drept rege

De nechezatul unui cal³⁹, după o lege

Nescrisă. –legenda pare adevărată. Nechezatul calului era considerat o voce a adevărului. Calul era considerat un clarvăzător.

Calu-i mereu o legendă deschisă:

Nici biblica apocalipsă⁴⁰ –există mai multe apocalipse, dintre care una aparţine bibliei.

Nu duce lipsă

De reprezentări de cai: calul alb⁴¹ –calul este prevestitor de nenorociri, precum în Apocalipsă, unde calul alb desemnează pe duşmanul venit din afară (străinul), calul negru –foametea, iar calul vânăt –ciuma. Dar calul alb este şi calul solar.

E duşmanul venit din afară, făcându-te slab;

Calul roib⁴² înseamnă război  – probabil şi din cauza culorii sale, calul roib înseamnă război, conceput ca una dintre cele mai mare calamităţi şi asta într-o perioadă „eroică”

Venit din cer, peste noi,

Fără veste;

Calul negru⁴³ – foametea este. -în alte texte, moartea călăreşte pe un cal negru al vânătorilor infernale sau pe un cal alb lunar, care apare printre monştrii mitologiei franceze precum la Blanque jument (Iapa bălaie) din Pas-de-Calais.

Şi, ca să respectăm cutuma:

Calul vânăt⁴⁴ e ciuma. – calul vânăt  reprezintă ciuma, boala cea mai temută pe atunci.

Şi, mai scrie la carte,

După Artemidoros⁴⁵ –Artemidoros are o celebră Carte de interpretare a viselor citită şi citată şi în zilele noastre.

Citire:

„A visa un cal e o prevestire

De moarte”.

Mai sunt şi cei nouă cai ai lui Helios⁴⁶ – calul alb este cel care trage carul Soarelui. Nouă cai înaripaţi, aruncând foc pe nări, conduceau echipajul lui Helios. Vom vedea că, în alte texte, caii lui Helios sunt în număr de patru.

Înaripaţi, aruncând flăcări pe nări,

Până la mari depărtări;

Noaptea se odihneau în insula Preafericiţilor,⁴⁷ – nemuritori,  caii lui Helios se odihneau noaptea în Insula Preafericiţilor, la marginea apuseană a lumii, unde se hrăneau cu iarbă magică.

Pe ţărmul Eladei, sau în ţara sciţilor,

Unde se hrăneau cu iarbă magică.

Dar a fost şi o istorie tragică:

Phaethon⁴⁸, fiul lui Helios – cam uşuratic, –Phaeton era într-adevăr fiul lui Helios, zeul Soare la greci.

Cam fanfaron:

A vrut să conducă şi el carul solar.

Numai că, speriaţii

Cai au luat-o ca disperaţii,

Prin spaţii,

Pârjolind pământul şi constelaţii.⁴⁹ – într-o zi Phaeton, fiul lui Helios a obţinut de la tatăl său permisiunea de a conduce carul stelar. Dar bidivii cereşti, nerecunoscând mâna stăpânului, au pornit o cursă nebunească prin spaţiu, dezlănţuind o catastrofă cosmică. Zeul suprem conduce întotdeauna carul său la care sunt înhămaţi patru cai. Cel din dreapta înaintează foarte repede; pe roba lui strălucitoare poartă  semnele  planetelor şi ale constelaţiilor (imagini ale firmamentului aprins şi învârtindu-se). Al doilea cal, mai puţin iue, nu primeşte lumina decât dintr-o parte. Al treilea este şi mai lent, iar al patrulea se învârteşte în juru-i. Respiraţia de foc a primului aprinde coama celui de-al doilea, în timp ce al treilea inundă cu sudoarea sa pe cel de-al patrulea. Atunci caii se desprind şi dispar în substanţa celui mai puternic şi înflăcărat, care devine conducătorul carului.

Calul ceresc e asociat cu Boreu⁵⁰ – Boreu era zeul vântului. Nu se ştie dacă era zeul vântul cosmic sau al tuturor vânturilor de pe pământ. În acelaşi timp era un „fecundator”.

– Un vânt aproape zeu –

Care se metamorfozează în armăsar,

Galben ca un icusar,

Pentru a seduce iepele lui Erichtonius.⁵¹ –metamorfoza este unul din procedeele seducţiei: vezi şi ploaia în care se metamorfozează Zeus pentru a o seduce pe Danae şi multe alte metamorfoze.

Şi, s-a mai spus,

Că a avut cu ele

Odrasle frumuşele:

Doisprezece mânji, atât de uşori,

Încât galopând, pe câmp, în zori,

Nu îndoiau spicele şi, galopând,

Pe mare, nu-i încreţea suprafaţa măcar,

Cât un vânt şăgalnic, sprinţar.⁵² – o pagină frumoasă de literatură, conţinând două hiperbole superbe.

Calul e clarvăzător⁵³: prevede – clarvăzător, obişnuit cu bezna, calul îşi exercită funcţiile de călăuză şi de mijlocitor, altfel spus, de animal psihopomp.

Capcanele şi vede

Fantomele; se opreşte, ca prin miracol,

În faţa unui obstacol

Nevăzut de om; e cel care îşi călăreşte

Stăpânul pe care-l iubeşte:⁵⁴ –anticii spun că omul este cea mai frumoasă şi izbutită creaţie a calului.

De toate relele-l fereşte;

Se mai spune, cu mult temei,

Că iniţiaţii sunt călăriţi de zei.^{55 –}Inclusiv în masonerii, unde cei care se iniţiază erau numiţi mânji.

Anticii credeau în hipomanţie,⁵⁶ –calul era considerat un simbol al înţelepciunii, a adevărului, al clarviziunii. Prin urmare mişcările lui expresive alcătuiau un limbaj iniţiatic destul de uşor de tradus.

Care înseamnă, pentru cine nu ştie,

Ghicitul după mişcările calului.

În Persia, când scriu

Sicriu,⁵⁷–  În Persia cuvântul sicriu era echivalent cu un cal de lemn.

Scriu şi cal de lemn: ⁵⁸– calul era considerat vehicul al morţii. Există şi un cal de lemn în zodiacul chinezesc, dar are alte  accepţii, alte  valori.

Lucian Strochi