Cred uneori că timpul e un delincvent,¹

Că nu există niciun timp drept argument,²

Că timpul se ascunde în catedrale,³

Că nimeni n-a lăsat cumva vreun testament.⁴

Cred că e ascuns în pagină de carte,

Degeaba căutăm viitor, trecut, prezent.⁵

Focul vieţii lasă aceeaşi cenuşă, ⁶

Timpul ne loveşte cu acelaşi trident.⁷

Sau, poate, nu ştim decât aceleaşi începuturi, ⁸

Şi înălţăm, tăcuţi, acelaşi monument. ⁹

Lucian Strochi

Gazelul despre timpul care uneori se ascunde de noi  (22)

Cred uneori că timpul e un delincvent,¹  – acesta este un gazel dedicat timpului, având ca protagonist timpul. Unele versuri sunt reluări din alte texte, identice sau asemănătoare. Timpul pare acelaşi, dar e de fiecare dată altul. În gazelul apocalipsa din noi apare pentru prima oară ideea timpului delincvent.

Că nu există niciun timp drept argument,² –timpul nu poate fi o scuză sau un argument. El este indiferent, obiectiv, egal, imparţial.

Că timpul se ascunde în catedrale,³  -există un timp al credinţei, dar şi al refugiului în catedrale la propriu, în vremuri de restrişte.

Că nimeni n-a lăsat cumva vreun testament.⁴ –într-un anume fel, testamentul este ridicol: morţii poruncesc celor vii, se amestecă în treburile lor, le gestionează averile…

Cred că e ascuns în pagină de carte,

Degeaba căutăm viitor, trecut, prezent.⁵ –timpul se ascunde într-o carte, indiferent despre ce carte este vorba. Iar o carte va avea pagini citite, pagina curentă, pagini încă necitite. Evident că timpul e o carte, având viitor, trecut şi prezent, momente trăite, momente care se consumă acum şi momente care vor urma.

Focul vieţii lasă aceeaşi cenuşă, ⁶ –suntem asemănători după moarte, cenuşa noastră nu poate fi identificată, individualizată, separată.

Timpul ne loveşte cu acelaşi trident.⁷ –probabil e vorba de tridentul trecut –  prezent – viitor, care ne poate afecta  puternic.

Sau, poate, nu ştim decât aceleaşi începuturi, ⁸ –există şi un Sisif al timpului, cineva care începe mereu, dar nu finalizează un lucru niciodată.

Şi înălţăm, tăcuţi, acelaşi monument. ⁹ –ambiguitate: nu ştim dacă prin activitatea noastră înălţăm un monument al timpului, ca semn al trecerii noastre prin lume sau ajungem să respectăm timpul ca o valoare esenţială, supremă.