Şi, ca un ultim, suprem argument,

Îmi scriu poemele pe pergament.¹

 

Tatuez poezia pe piele:²

Cercuri, bastonaşe şi inele.³

 

Poemele-s scurte, dureroase,

Parcă le scriu cu sânge şi oase.⁴

 

Aş vrea să le scriu direct pe plămâni:⁵

Zile negre, albe nopţi, săptămâni.⁶

 

Pe inimă le scriu şi pe ficat,

Pentr-un autentic certificat.⁷

 

Vreau, de mai rămâne cumva vreun rest,

Să-mi fiu, propriul meu palid palimpsest.⁸

 

Dezvoltând esenţiale teme,

Mama, tata, scriu alte poeme. ⁹

 

Iar păsări de pradă stau la pândă

Vor să mă uite, să mă vândă.¹⁰

 

Acum versurile mele-s riduri: ¹¹

Ape, păduri, poduri, poate ziduri.¹²

 

Şi păsări vin direct din lumină, ¹³

Taie bolta albastră, senină,

 

Să-mi ciugulească slova plăpândă,¹⁴

Scrisă azi, cu mână tremurândă.¹⁵

Lucian Strochi

ARTA POETICĂ  (DISTIHURI) 2  

 Şi, ca un ultim, suprem argument, 

Îmi scriu poemele pe pergament.¹ – Nu ştiu exact care a fost momentul de inspiraţie al acestui text. Poate puternica impresie produsă în copilărie când am aflat că s-au făcut abajururi din piele de om. Sau când am văzut primele tatuaje. Mi-am dat seama că pielea noastră poate primi texte, imagini, monograme. Apoi m-am gândit că motivul pentru care omul îşi tatuează ceva pe piele îl reprezintă horror vacui (teama de gol). Sau că tatuând ceva, vrei să-l păstrezi pentru mult timp (o inimă străpunsă de-o săgeată, o ancoră, numele iubitei). În cele din urmă m-am gândit la responsabilitatea pe care o ai atunci când scrii. Scrisul presupune responsabilitate şi suferinţă. Nu cumva, dacă ne-am tatua poezia pe piele, am scrie altfel, mai responsabil, mai dramatic? De aici am plecat. Iar faptul că pergamentul chiar a fost un material pe care s-a scris timp de milenii e iarăşi un lucru cunoscut. Există desigur şi o istorie obiectivă a pergamentului. Pergamentul a fost inventat în Asia Mică de către Eumenes al II-lea, regele Pergamonului, pentru a nu mai depinde de papirusul importat din Egipt. Se folosea piele de oaie, de viţel, capră, ţap, măgar, iepure. Când pergamentul era obţinut din piele de viţel, de miel sau de ied nenăscut purta numele de vellum. Acesta era foarte fin, de cea mai bună calitate, dar foarte scump. De la vellum avem denumirea actuală de hârtie valină. Romanii numea acest suport de piele membrana pergamena sau charta pergamena. Pergamentul putea proveni şi din reutilizarea în urma răzuirii  unui text vechi. Pergamentul rescris se numeşte palimpsest.

Tatuez poezia pe piele:² –poezia este totuşi un text de dimensiuni reduse, aşa încât se putea realiza şi tatuarea ei pe piele.

Cercuri, bastonaşe şi inele.³  – evident scrierea, sau orice simbol rămâne adesea necunoscut neiniţiaţilor.

Poemele-s scurte, dureroase,

Parcă le scriu cu sânge şi oase.⁴ – evidenţierea chinurilor scrisului, văzut ca o autoflagelare, ca o autotortură

Aş vrea să le scriu direct pe plămâni:⁵ – intrăm acum în sfera fantasticului. Dacă până acum era vorba de o scriere posibilă, asemănătoare unui tatuaj, de acum încolo e vorba de o hiperbolizare. E clar că se părăseşte denotativul în favoarea conotativului. A scria pe plămâni poate însemna şi a a scrie aşa cum respiri, firesc sau altfel spus, scrisul devine un act fiziologic precum respiraţia.

Zile negre, albe nopţi, săptămâni.⁶  – respiraţia este cea care dă, alături de ritmul cardiac, ritmul general, adică timpul. Şi timpul este torturat, zilele fiind negre, nopţile albe, cu alte cuvinte totul este o lume pe dos.

Pe inimă le scriu şi pe ficat, 

Pentr-un autentic certificat.⁷ – scrisul pe inimă este cel considerat din inimă, adică pasional. Ficatul este laboratorul organismului, prelucrează totul, inclusiv justeţea, coerenţa şi valoarea scrisului, înscrisului.

Vreau, de mai rămâne cumva vreun rest,

Să-mi fiu, propriul meu palid palimpsest.⁸  – ironie: celălalt scris, adică scrisul comun este considerat un rest, ceva derizoriu faţă de scrisul esenţial, cel de pe organe. Se sugerează şi ideea că scrisul este o operaţie continuă, un palimpsest, scriem mereu pe un alt scris răzuit, anulat, dar şi scrisul vechi se răzbună, ieşind la suprafaţă, tulburând noul scris, făcându-l aproape ininteligibil. Scrisul devine astfel o metaforă a vieţii, viaţa se scrie odată cu cuvintele şi faptele noastre. Este una dintre cele mai încăpătoare metafore.

Dezvoltând esenţiale teme, 

Mama, tata, scriu alte poeme. ⁹ –scrisul este o activitate esenţială a omului, aşa cum este respiraţia şi celelalte atribute ale unui organism viu. Numai că scrisul este şi o experienţă individuală, stilul personal al fiecăruia trădându-l atât grafologic, cât şi ideatic. Fiecare dintre noi scrie, îşi scrie poemul vieţii lui.

Iar păsări de pradă stau la pândă 

Vor să mă uite, să mă vândă.¹⁰  – dar scrisul nu e păzit de primejdii, de tentaţii, de cenzură şi autocenzură.

Acum versurile mele-s riduri: ¹¹ –după o experienţă a scrisului de zeci de ani, orice rând devine firesc, legat direct de timp, un rid existenţial.

Ape, păduri, poduri, poate ziduri.¹² –încercarea supremă a artistului este aceea de a da o replică puternică naturii, concurând-o chiar. Scrisul este un labirint, o lume, este natura însăşi.

Şi păsări vin direct din lumină, ¹³ –nu ştim cine sunt acele păsări: vulturul cenzurii, porumbelul sfânt care vine cu o altă scriere, sfântă şi, până la un punct, secretă, albatrosul care scrie cu aripile lui cuvântul libertate sau cuvântul primejdie? Sau poate toate acestea la un loc?

Taie bolta albastră, senină, 

Să-mi ciugulească slova plăpândă,¹⁴  – toate aceste păsări vor   să-mi anuleze literele şi implicit cuvântul şi gândul.

Scrisă azi, cu mână tremurândă.¹⁵   – ajuns la sfârşitul vieţii, scrisul e din ce în ce mai ezitant, mâna tremurândă, gândul şovăielnic. Acest poem a cunoscut mai multe variante. Iat-o pe prima:

ARTĂ POETICĂ

îmi scriu poemele pe pergament/direct pe piele/îmi tatuez poezia/de-aceea poemele mele sunt din ce în ce/mai scurte /mai dureroase/în curând va trebui să le scriu direct pe plămâni/pe ficat pe inimă/să-mi fiu propriul meu palimpsest/scrise cu mână tremurândă de/mama/de tatăl meu/alte poeme/esenţiale versuri/riduri apar/şi deşi ştiu că e inutil/continui să-mi tatuez/direct pe piele/poemele.

Se poate observa cu uşurinţă diferenţa formală, dar şi ideatica schimbată…