IUBIREA (MASNAVI)

Viorica Ciucanu – Iubirea

Poate izvorî din orice,1 de oriunde,2

Din stâncă golaşă, din cer sau din unde;3

 

Poate izvorî de oriunde, oricând,4

E pară de foc, e pană de vânt.5

 

Poate izvorî oricând şi te prinde oricum,6

Nu-i pasă de tine, e pală de fum.7

 

Poate izvorî în tine, în mine

Şi e lumină între lumine.8

 

Pagină scrisă, nescrisă de carte,9

Seamănă uneori cu o moarte.10

 

Aprinde şi stinge tot ce atinge:11

Ochi, inimă, mână, meninge.12

 

Râde, se luminează şi plânge: 13

E lacrimă, rază şi sânge.14

 

Adoarme uşor, într-o frunză, un stih,15

Într-un clopot de sticlă, în acrostih,16

 

E fără reproş şi fără prihană,17

Cere doar sufletul, vamă drept hrană.18

 

E-a pasăre ciudată, măiastră.19

Albastră şi clară ca o fereastră.20

 

E rană fără de gură, arsură21

A versului şi a lumii măsură.22

 

Nu se şterge, nu se usucă, nu se duce.23

Arar seamănă cu o răspântie, cu o cruce.24

 

Dar şi atunci nu ucide, nu doare.25

Ci ne îndeamnă, tăcut, spre izvoare.26

Lucian Strochi

IUBIREA (MASNAVI) 1  

 Poate izvorî din orice,1masnavi este un lung poem în distihuri. Saadi, poetul persan foloseşte maslaviul în Bustan (Livada) şi Golestan (Grădina florilor), cele mai cunoscute opere ale sale. Masnavi (pronunţia în persană) este o operă scrisă în secolul al XIII-lea în persană de către poetul sufit Jalal ud Din Rumi. Datorită prestigiului acestei opere, stilul poetic şi specia s-au numit masnavi şi defineşte un poem despre condiţia umană, iubire, filozofie etc. Primul masnavi este dedicat iubirii şi trebuie spus că s-a bucurat de un succes nesperat. O pictoriţă, Viorica Ciucanu a realizat o expoziţie întreagă având ca suport imaginile din acest text! Iubirea este un  proces complex, care se poate autogenera, poate atinge orice obiect.

de oriunde,2iubirea este una din legile supreme ale naturii

Din stâncă golaşă, din cer sau din unde;3 iubirea este indiferentă la regn, mediu, la orice determinare.

Poate izvorî de oriunde, oricând,4iubirea sfidează apriorismele spaţio-temporale

E pară de foc, e pană de vânt.5imaginea iubirii este imposibil de surprins într-o formă fermă, unică.

Poate izvorî oricând şi te prinde oricum,6există în text un joc al adverbelor „totalitare” (oricând, oriunde, oricum, orice) tocmai pentru a se sublinia atotputernicia ei, prezenţa tiranică, imposibil de detectat sau de oprit.

Nu-i pasă de tine, e pală de fum.7în acelaşi timp iubirea poate părea extrem de fragilă, ca o părere.

Poate izvorî în tine, în mine

Şi e lumină între lumine.8iubirea este lumina absolută reunind lumina divină, lumina terestră, lumina din ochi, lumina din orice lucru poate lumina.

Pagină scrisă, nescrisă de carte,9iubirea pare o poveste ştiută de multă vreme şi aşa şi ester. În acelaşi timp ea este mereu nouă, mereu imprevizibilă.

Seamănă uneori cu o moarte.10aluzie la faptul  că marile iubiri sfârşesc în moarte. Se pare că moartea, prin dimensiunea sa tragică, asigură sublimitatea iubirii, sacralitatea ei.

Aprinde şi stinge tot ce atinge:11ca principiu esenţial al universului şi al vieţii, iubirea poate învia orice lucru, dar îl şi poate distruge prin patimă.

Ochi, inimă, mână, meninge.12enumerarea cuprinde lucrurile cele mai frecvent evocate în dragoste.

Râde, se luminează şi plânge: 13iubirea nu presupune o consecvenţă atitudinală, ci o labilitate a comportamentului, în funcţie de stimulii exteriori.

E lacrimă, rază şi sânge.14 de data aceasta sunt evocate „fluidele”.

Adoarme uşor, într-o frunză, un stih,15semnele iubirii sunt infinitezimale, fiind percepute doar de îndrăgostiţi. O frunză sau un vers este pentru un îndrăgostit o întreagă lume.

Într-un clopot de sticlă, în acrostih,16sub un clopot de sticlă, protejându-le, se ţin lucrurile de valoare sau perisabile. Acrostihul este un procedeu prin care se poate declara dragostea într-un mod plăcut, ingenios şi oarecum ascuns.

E fără reproş şi fără prihană,17iubirea este generoasă, egalitaristă, fiind în acelaşi timp, alături de prietenie, cel mai nobil sentiment.

Cere doar sufletul, vamă drept hrană.18iubirea nu cere nimic şi, în acelaşi timp, totul: sufletul.

E-a pasăre ciudată, măiastră.19 –  aluzie la porumbel, turturea, lebădă, pelican, la atâtea păsări ale iubirii, exemplare prin comportament, monogame. În acelaşi timp, sub formă de pasăre, iubirea aspiră spre cer.

Albastră şi clară ca o fereastră.20continuă definirea indefinibilului:  iubirea poate fi asemenea unei ferestre. Dincolo de ea se întrezăreşte o lume întreagă.

E rană fără de gură, arsură21durerea poate fi şi durere mută, rană mereu deschisă.

A versului şi a lumii măsură.22iubirea este totuşi în primul rând ritm, adică esenţa universului.

Nu se şterge, nu se usucă, nu se duce.23efemeră în aparenţă, iubirea e totuşi eternă.

Arar seamănă cu o răspântie, cu o cruce.24în cazuri extreme ea poate însemna o renunţare sau o opţiune pentru iubirea religioasă, alta decât cea terestră.

Dar şi atunci nu ucide, nu doare.25 –pentru cel care a optat pentru iubirea de Dumnezeu, iubirea nu înseamnă privaţiune, ci bucurie.

Ci ne îndeamnă, tăcut, spre izvoare.26aceste izvoare sunt începuturile lumii, naşterea universului, prima formă a iubirii.

Spre deosebire de distihuri care pot avea mai multe teme şi motive în acelaşi poem, masnavi este monotematic, alegându-şi cu grijă arealul (domeniul), încercând să-l epuizeze.