Poate izvorî din orice,¹ de oriunde,²

Din stâncă golaşă, din cer sau din unde;³

 

Poate izvorî de oriunde, oricând,⁴

E pară de foc, e pană de vânt.⁵

 

Poate izvorî oricând şi te prinde oricum,⁶

Nu-i pasă de tine, e pală de fum.⁷

 

Poate izvorî în tine, în mine

Şi e lumină între lumine.⁸

 

Pagină scrisă, nescrisă de carte,⁹

Seamănă uneori cu o moarte.¹⁰

 

Aprinde şi stinge tot ce atinge:¹¹

Ochi, inimă, mână, meninge.¹²

 

Râde, se luminează şi plânge: ¹³

E lacrimă, rază şi sânge.¹⁴

 

Adoarme uşor, într-o frunză, un stih,¹⁵

Într-un clopot de sticlă, în acrostih,¹⁶

 

E fără reproş şi fără prihană,¹⁷

Cere doar sufletul, vamă drept hrană.¹⁸

 

E-a pasăre ciudată, măiastră.¹⁹

Albastră şi clară ca o fereastră.²⁰

 

E rană fără de gură, arsură²¹

A versului şi a lumii măsură.²²

 

Nu se şterge, nu se usucă, nu se duce.²³

Arar seamănă cu o răspântie, cu o cruce.²⁴

 

Dar şi atunci nu ucide, nu doare.²⁵

Ci ne îndeamnă, tăcut, spre izvoare.²⁶

Lucian Strochi

IUBIREA (MASNAVI) 1  

 Poate izvorî din orice,¹ –masnavi este un lung poem în distihuri. Saadi, poetul persan foloseşte maslaviul în Bustan (Livada) şi Golestan (Grădina florilor), cele mai cunoscute opere ale sale. Masnavi (pronunţia în persană) este o operă scrisă în secolul al XIII-lea în persană de către poetul sufit Jalal ud Din Rumi. Datorită prestigiului acestei opere, stilul poetic şi specia s-au numit masnavi şi defineşte un poem despre condiţia umană, iubire, filozofie etc. Primul masnavi este dedicat iubirii şi trebuie spus că s-a bucurat de un succes nesperat. O pictoriţă, Viorica Ciucanu a realizat o expoziţie întreagă având ca suport imaginile din acest text! Iubirea este un  proces complex, care se poate autogenera, poate atinge orice obiect.

de oriunde,²– iubirea este una din legile supreme ale naturii

Din stâncă golaşă, din cer sau din unde;³ – iubirea este indiferentă la regn, mediu, la orice determinare.

Poate izvorî de oriunde, oricând,⁴ –iubirea sfidează apriorismele spaţio-temporale

E pară de foc, e pană de vânt.⁵– imaginea iubirii este imposibil de surprins într-o formă fermă, unică.

Poate izvorî oricând şi te prinde oricum,⁶ –există în text un joc al adverbelor „totalitare” (oricând, oriunde, oricum, orice) tocmai pentru a se sublinia atotputernicia ei, prezenţa tiranică, imposibil de detectat sau de oprit.

Nu-i pasă de tine, e pală de fum.⁷ –în acelaşi timp iubirea poate părea extrem de fragilă, ca o părere.

Poate izvorî în tine, în mine

Şi e lumină între lumine.⁸ –iubirea este lumina absolută reunind lumina divină, lumina terestră, lumina din ochi, lumina din orice lucru poate lumina.

Pagină scrisă, nescrisă de carte,⁹ –iubirea pare o poveste ştiută de multă vreme şi aşa şi ester. În acelaşi timp ea este mereu nouă, mereu imprevizibilă.

Seamănă uneori cu o moarte.¹⁰– aluzie la faptul  că marile iubiri sfârşesc în moarte. Se pare că moartea, prin dimensiunea sa tragică, asigură sublimitatea iubirii, sacralitatea ei.

Aprinde şi stinge tot ce atinge:¹¹ –ca principiu esenţial al universului şi al vieţii, iubirea poate învia orice lucru, dar îl şi poate distruge prin patimă.

Ochi, inimă, mână, meninge.¹²–enumerarea cuprinde lucrurile cele mai frecvent evocate în dragoste.

Râde, se luminează şi plânge: ¹³–iubirea nu presupune o consecvenţă atitudinală, ci o labilitate a comportamentului, în funcţie de stimulii exteriori.

E lacrimă, rază şi sânge.¹⁴ – de data aceasta sunt evocate „fluidele”.

Adoarme uşor, într-o frunză, un stih,¹⁵ –semnele iubirii sunt infinitezimale, fiind percepute doar de îndrăgostiţi. O frunză sau un vers este pentru un îndrăgostit o întreagă lume.

Într-un clopot de sticlă, în acrostih,¹⁶–sub un clopot de sticlă, protejându-le, se ţin lucrurile de valoare sau perisabile. Acrostihul este un procedeu prin care se poate declara dragostea într-un mod plăcut, ingenios şi oarecum ascuns.

E fără reproş şi fără prihană,¹⁷ –iubirea este generoasă, egalitaristă, fiind în acelaşi timp, alături de prietenie, cel mai nobil sentiment.

Cere doar sufletul, vamă drept hrană.¹⁸ –iubirea nu cere nimic şi, în acelaşi timp, totul: sufletul.

E-a pasăre ciudată, măiastră.¹⁹ –  aluzie la porumbel, turturea, lebădă, pelican, la atâtea păsări ale iubirii, exemplare prin comportament, monogame. În acelaşi timp, sub formă de pasăre, iubirea aspiră spre cer.

Albastră şi clară ca o fereastră.²⁰– continuă definirea indefinibilului:  iubirea poate fi asemenea unei ferestre. Dincolo de ea se întrezăreşte o lume întreagă.

E rană fără de gură, arsură²¹ –durerea poate fi şi durere mută, rană mereu deschisă.

A versului şi a lumii măsură.²² –iubirea este totuşi în primul rând ritm, adică esenţa universului.

Nu se şterge, nu se usucă, nu se duce.²³ –efemeră în aparenţă, iubirea e totuşi eternă.

Arar seamănă cu o răspântie, cu o cruce.²⁴ –în cazuri extreme ea poate însemna o renunţare sau o opţiune pentru iubirea religioasă, alta decât cea terestră.

Dar şi atunci nu ucide, nu doare.²⁵ –pentru cel care a optat pentru iubirea de Dumnezeu, iubirea nu înseamnă privaţiune, ci bucurie.

Ci ne îndeamnă, tăcut, spre izvoare.²⁶ – aceste izvoare sunt începuturile lumii, naşterea universului, prima formă a iubirii.

Spre deosebire de distihuri care pot avea mai multe teme şi motive în acelaşi poem, masnavi este monotematic, alegându-şi cu grijă arealul (domeniul), încercând să-l epuizeze.